The Guardian publică o recenzie a relansării pentru 30 de ani a filmului „The Craft”, horrorul de liceu cult din 1996 co-scris și regizat de Andrew Fleming. Textul îl plasează alături de „Heathers” sau „Mean Girls”, cu o tentă supranaturală care înlocuiește în parte comedia sau sexualitatea, și remarcă o imagine vizuală de tip oglindă în stilul lui René Magritte, demnă de un thriller clasic.
Povestea o urmărește pe Sarah, interpretată de Robin Tunney, o adolescentă timidă și studioasă din San Francisco care trăiește cu depresie și cu vinovăția legată de moartea mamei sale în timpul nașterii, precum și cu resentimente față de noua sa mamă vitregă. Tatăl o mută la Los Angeles pentru un nou început la un alt liceu. Acolo îi atrage atenția un grup poreclit „the bitches of Eastwick”, condus de Nancy, o goth dură interpretată de Fairuza Balk.
Nancy conduce două discipole, Rochelle, jucată de Rachel True, și Bonnie, jucată de Neve Campbell, în același an în care actrița avea să devină un nume al francizei „Scream”. Cele trei sunt devote „meseriei” vrăjitoriei, iar Sarah se dovedește a fi una dintre ele, transformându-și durerea și frica în puteri întunecate mai mari decât ale celorlalte. Puterea scapă de sub control: grupul descoperă că poate ucide și răzbuna pe cine dorește, iar între Nancy, cu ruj negru, și Sarah, mai echilibrată, se instalează o luptă pentru dominare.
Potrivit The Guardian, filmul ilustrează această escaladare prin câteva secvențe memorabile. Laura, o prințesă blondă plictisită interpretată de Christine Taylor, suferă căderea părului într-o secvență explicită în vestiarul de la bazin, după o remarcă rasistă la adresa Rochellei. Chris, un tip misogin jucat de Skeet Ulrich, colaborator al francizei „Scream”, este supus unei umiliri magice de către Sarah după ce răspândește zvonuri despre ea. Nancy reușește să meargă pe apă după o ceremonie întunecată pe plajă, iar apariția pe nisip a unor rechini morți marchează noua ei eminență. În același timp apare și o magie albă: urmele de arsuri de pe spatele Bonnei se vindecă după ce fetele invocă ajutorul unei puteri superioare.
Recenzia subliniază că „The Craft” are energie și încredere, precum și o lipsă de reținere specifică anilor 1990, o perioadă care nu cunoștea sau nu ținea cont de sensibilitățile legate de anxietățile tinerilor, subiect central în discuția actuală. Filmul este văzut ca latura întunecată a comediilor de liceu din deceniu, precum „Clueless” sau „10 Things I Hate About You”. Este menționat și rolul timpuriu, nesimpatetic, al lui Breckin Meyer, de obicei asociat cu un ton mai lejer.
