Potrivit The Guardian, Netflix a lansat „Steps”, o reinterpretare a poveștii Cenușăresei care pornește de la ideea de a răsturna așteptările de basm, o tendință pe care criticul o plasează în linia filmelor care subvertesc convențiile după modelul „Shrek”. Filmul își propune să arate că povestea pe care o cunoaștem nu este chiar povestea care s-a întâmplat, concentrându-se pe Lilith, sora vitregă, și nu pe Cenușăreasa.
Premisa urmărește Lilith, vocea Ali Wong, și sora sa Margot, Stephanie Hsu, care încearcă inițial să construiască o relație cu Cenușăreasa, Amanda Seyfried. Tensiunile apar când Margot alege grupul privilegiat în locul familiei mixte. Ani mai târziu, Lilith a adoptat o atitudine punk, în timp ce un prinț neîncrezător, Daniel Radcliffe, este obligat de părinți să se căsătorească. Balu este organizat, iar nașa, Bette Midler, intervine cu magie. O eroare face ca cele trei personaje să fie alungate din regat, unul dintre ele transformându-se în broască, iar o rivală, Nikki Glaser, îl păcălește pe prinț.
De aici începe o căutare clasică în care surorile vitrege încearcă să repare situația și relația dintre ele. Structura este simplă, dar povestea devine aglomerată. Filmul a pornit de la o idee a duo-ului de comedie Garfunkel și Oates și a trecut prin multiple revizuiri, ceea ce se simte în scenariul complicat. Între elementele adăugate se numără călătorii în timp, troli, păpuși rele, un al doilea fir romantic și teme despre sororitate, empatie și armonie rasială, surorile fiind americane de origine asiatică într-un regat predominant alb.
The Guardian notează că atunci când atenția se strânge, „Steps” devine o aventură sprintenă și uneori surprinzător de amuzantă. Umorul este susținut de distribuția vocală și de decizia de a pune accent pe un soundtrack pop teen cu piese originale de Jennie și Rose Gray, în locul unor numere muzicale anonime. Sunt menționate idei precum orbirea facială a prințului, redată vizual prin fețe emoji, și henchman-ul villain-ului care vrea să fie mai mult o figură paternă.
Producția vine de la compania de producție a lui Amy Poehler, care colaborase anterior cu Netflix pentru comedia „Moxie”. Stilul animat este descris ca lipsit de o identitate distinctă și tributar precedentelor, dar vizibil mai puțin rigid decât „Spellbound”, oferit de platformă în noiembrie 2024. Criticul consideră că animația nu se apropie de nivelul clasic Disney, însă este un pas în direcția bună și, în ansamblu, mai bună decât media ofertei animate a serviciului.













