Potrivit Little White Lies, noul film al regizoarei Hanna Bergholm, „Nightborn”, este prezentat ca un horror maternal folk care își propune să exploreze tensiunile ce apar când un copil intră în cuplu, cu un plus de supranatural. Bergholm, lăudată anterior pentru „Hatching”, revine cu o poveste despre un cuplu care încearcă să crească un copil de coșmar.
În centrul narațiunii se află Saga, interpretată de Seidi Haarla, și Jon, jucat de Rupert Grint. Cei doi, urbani și din clasa de mijloc, se mută pe un teren de familie aflat la marginea sălbăticiei, recondiționează o casă veche și amenajează o cameră pentru bebeluș cu draperii de muselină, jucării vintage și lumină difuză. După naștere, copilul se dovedește monstruos: mușcă până la sânge și pare să se hrănească doar cu carne roșie crudă. Recenzia vede în acest tablou o metaforă supraîncărcată pentru psihoza postpartum, în care instinctul matern al Sagai intră în prim-plan și refuză să recunoască pericolul.
Publicația scrie că filmul își pierde rapid logica și credibilitatea. Absurdul preia controlul, iar Bergholm ar forța conflicte între Saga și Jon, între acesta și socrii religioși, între eroina și foștii colegi de muncă și întreaga profesie medicală. Atmosfera bucolică, inițial tulburătoare, devine previzibilă, iar povestea nu reușește să decoleze, trecând de la o situație ridicolă la alta.
Despre interpretări, Little White Lies notează că Seidi Haarla merge până la capăt, intrând într-un registru de tip banshee, însă este subminată de un material slab și de personaje secundare subțiri. Rupert Grint nu ar convinge în rolul tatălui îngrijorat, fiind perceput mai degrabă ca un salariat care râde pe parcurs. Distribuția secundară este descrisă ca un set de stereotipuri create pentru a o irita pe Saga.
În final, recenzia plasează „Nightborn” sub nivelul unor referințe precum „Rosemary’s Baby” sau „We Need to Talk About Kevin”, considerând că filmul Hannei Bergholm este lipsit de umor, sofisticare și originalitate. Tonul general este unul de dezamăgire, cu accent pe lipsa de coerență și pe incapacitatea filmului de a-și susține premisele.
