IndieWire publică o recenzie a miniseriei Netflix „Below”, o producție filmată în Newfoundland creată de Jesse McKeown, în care Josh Hartnett joacă rolul principal. Potrivit publicației, seria aspiră să fie mai degrabă divertisment decât o poveste complexă, cu o notă de conștiință ecologică și spirit de oraș mic, construită în jurul confruntării om versus fiară.
Hartnett este Calvin Penny, un pescar robust încă marcat de moartea tatălui său, survenită acum patruzeci de ani în timpul Programului de Relocare din Newfoundland. În episodul respectiv, familia încerca să deplaseze casa pe râu cu barca, casa s-a scufundat, tatăl s-a înecat, iar Calvin a văzut în apă un ochi cât o pălărie de camion înainte de catastrofă. În prezent, Calvin scoate gheață din ghețarii din apropiere pentru distileriile de vodcă, iar statul vrea din nou să mute locuitorii din Snook’s Arm într-un oraș mai mare. Majoritatea se opun, unii vor banii oferiți de provincie, iar familia lui Calvin vede oferta ca pe o lipsă de respect.
Moartea începe să apară odată cu fenomene inexplicabile: căpitanul lui Wade, fiul lui Calvin interpretat de Charlie Heaton, este prins de curenți anormali, turiști dispar după o campanie lângă râu, iar un cerb este găsit parțial digerat. Fonda Howander, cercetător marin interpretată de Mackenzie Davis, lucrează la o facilitate din apropiere și ajunge la concluzia că un calmar uriaș, furios, este responsabil.
Recenzia subliniază că seria adaugă dispozitive narative care încetinesc ritmul, cu aproape patru ore de material împărțit în episoade de circa 35 de minute. Sunt introduse toxine în gheață care provoacă o sete nestăpânită, cicatrici ciudate și halucinații, alături de o melodramă familială insuficient dezvoltată: fiica aduce un iubit, fiul cel mic are datorii, sora ar putea accepta oferta guvernului. Unele elemente sunt explicate în câteva replici, altele sunt abandonate.
IndieWire consideră că problema centrală este lipsa monstrului pe ecran. Producția nu este horror propriu-zis și nici aventură de acțiune, iar efectele vizuale pentru tentacule par limitate. Peisajele din Newfoundland sunt descrise ca fiind frumoase, ușor afectate de câteva inserții VFX discutabile, iar coloana sonoră semnată de Mark Korven este prezentată ca fiind apăsătoare. Articolul evidențiază în schimb accentul personajelor ca punct forte, cu Hartnett care exagerează consoanele specifice, Davis care modelează vocala O cu o inflexiune angelică și Heaton care adoptă un ton apropiat de cel al unui câine vorbitor. Pentru cititorul care intră cu așteptări reduse, seria oferă imagini și sunete memorabile, chiar dacă promisiunea unui creature-feature rămâne în mare parte neîmplinită.
