Susține
critica20 noiembrie 20262 min citire

Recenzie „Focker-in-Law”: sequel-ul familiei Focker, primit cu rezerve

Little White Lies notează chimie trecătoare între Ariana Grande, Ben Stiller și Robert De Niro, dar consideră filmul un exercițiu de nostalgia-baiting fără substanță.

Foto: Little White Lies

Potrivit Little White Lies, „Focker-in-Law” încearcă să readucă în atenție familia Focker la 16 ani după „Little Fockers” și la un sfert de secol de la „Meet the Parents”. Filmul este regizat de John Hamburg, singurul scenarist care a contribuit la toate filmele francizei, și reia premisa întâlnirii cu familia partenerului pentru o nouă generație. Distribuția reunește Ben Stiller, Robert De Niro, Teri Polo, Skyler Gisondo și Beanie Feldstein, alături de Ariana Grande în rolul Olivia, noua iubită a lui Henry.

Acțiunea se mută pe Long Island, unde familia Focker ajunge la petrecerea de aniversare a lui Grandpa Jack. Este prima întâlnire a lui Henry cu Olivia, iar Greg, care acum 25 de ani a trecut prin același tip de prezentare cu familia soției sale, încearcă inițial să empatizeze. Împrietenirea rapidă dintre Olivia și Jack, ambii cu trecut în agențiile de informații americane, îl determină pe Greg să treacă la sabotarea logodnei planificate și la testarea sincerității tinerei, într-un joc de hărțuiri fizice și război psihologic ușor.

Publicația remarcă faptul că Ariana Grande reușește să țină pasul cu protagoniștii consacrați și că există momente de chimie comică între ea, Stiller și De Niro. Aceste secvențe generează câteva râsete trecătoare, dar sunt insuficiente pentru a susține întregul lungmetraj. Recenzia descrie producția ca fiind supra-illuminată, impecabilă și lipsită de viață, apropiată de estetica unor filme uitabile lansate direct în streaming.

Critica se concentrează pe modul în care sequel-ul se sprijină pe nostalgie. În loc să evoce subtil momentele celebre din „Meet the Parents”, scenariul le explică verbal prin personaje care le povestesc lui Olivia, fără a le reda pe ecran. Sunt invocate elemente precum aparatul detector de minciuni și pisica Jinx, acum taxidermiată și așezată deasupra unui dulap cu obiecte de familie, ca repere simbolice ale unei construcții fragile de amintire.

Un moment de melancolie apare când tema originală compusă de Randy Newman, „A Fool in Love”, răsună în timp ce o cameră cu dronă coboară lin spre aleea unei case de suburbie. Potrivit Little White Lies, dorul evocată nu este pentru poveste, ci pentru o perioadă în care o comedie bine scrisă și bine realizată părea posibilă, înainte ca industria să golească treptat genul de substanță.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim