Lungmetrajul de debut „Föa – Once Upon A Future” al regizoarei genoveze Margherita Ferrari a avut premiera mondială în secțiunea Flash Forward a Festivalului Internațional de Film de la Busan. Potrivit Cineuropa, filmul intercalează o poveste intimă cu „marele vis/coșmar colectiv” al protestelor împotriva summitului G8 de la Genova din vara lui 2001, perioadă pe care autoarea o retrăiește din perspectiva vârstei de patru ani pe care o avea atunci.
Între 19 și 22 iulie 2001, în timp ce summitul G8 avea loc la Genova, orașul a fost scena unor violențe pe care Amnesty International le-a calificat drept „o încălcare a drepturilor omului de proporții fără precedent în istoria recentă europeană”. Aproximativ 300.000 de persoane din mișcările anti-globalizare și asociațiile pacifiste au protestat, iar revoltele declanșate de black bloc au culminat pe 20 iulie cu uciderea lui Carlo Giuliani, în vârstă de 23 de ani. În seara următoare, poliția a asaltat centrul de coordonare al Forumului Social de la Genova, cu bătăi și acte de tortură, pentru care 25 de polițiști au fost condamnați. Subiectul a fost tratat anterior în filme precum „Diaz – Don’t Clean Up This Blood” de Daniele Vicari și documentarul „Carlo Giuliani, Boy” de Francesca Comencini.
„Föa – Once Upon A Future” urmărește o tânără de 18 ani din Genova, Nicole, interpretată de Gaia Ravina, care este însărcinată în luna a opta. Filmul începe cu examenul de absolvire a liceului, în timpul căruia Nicole leșină. Acasă situația este tensionată, părinții fiind nemulțumiți de decizia fetei de a păstra copilul. În timp ce familia se pregătește de vacanță, Nicole anunță că vrea să rămână acasă. Întâlnirea cu iubitul Marco, jucat de Pietro Giannini, care spune că trebuie să se „deconecteze”, marchează sfârșitul relației. Întorsă acasă, Nicole dansează pe „Crying at the Discoteque” în timp ce în afara casei încep să se audă primele grenade lacrimogene.
La soneria ușii apar trei tineri protestatari urmăriți de poliție, cu urme vizibile de bastoane pe corp. Între ei se află Irene, interpretată de Clara Tramontano, militantă clasică de centru social, Julian, jucat de Gabriele Falsetta, medic dezamăgit de transformarea protestului într-un „război pe care îl pierdem”, și Elixi, interpretat de Iker Urgoiti, un tânăr basc al cărui frate este în închisoare pentru terorism. În câteva ore de coabitare forțată, cei patru își împărtășesc temerile imediate, dictate de violența din stradă, și o îngrijorare mai profundă legată de viitor.
Recenzia notează că filmul este susținut de cinematografia caldă semnată de Filippo Mariano și că regia lui Ferrari arată sensibilitate în construirea personajelor, pe fundalul evenimentului istoric dramatic redat în soft focus. În genoveză, „Föa” înseamnă „poveste de basm”. Întâlnirea nu schimbă radical viziunea celor patru, dar apare o idee comună: erodarea certitudinilor despre viitor.
Textul subliniază o problemă fundamentală a scenariului acerb scris de regizoare împreună cu Anita Della Cioppa și Veronica Penserini, prin juxtapunerea morții unui tânăr care protestează pentru ideea că „o altă lume este posibilă” cu plânsul unui nou-născut, sugerând că alegerea mai morală ar fi să se pună speranța într-un viitor fără opresiune prin actul maternității, nu în luptă. „Föa – Once Upon A Future” este produs de Numero 10 și The Apartment, companie Fremantle, în asociere cu PiperFilm și în colaborare cu Netflix. Vânzările internaționale sunt gestionate de PiperPlay.
