Potrivit Cineuropa, la cea de-a 27-a ediție a „Lecce European Film Festival” a fost prezentat „Earth Song”, al doilea lungmetraj al regizorului kurd Erol Mintaș, film care își are premiera în cadrul IFFR. Recenzia evocă imaginea propusă de Mintaș de la începutul proiecției, inspirată de filosoful Georges Ivanovich Gurdjieff, cu vase mici umplute cu substanțe care trebuie amestecate și agitate pentru a funcționa, ca punct de pornire pentru o poveste despre diaspora kurdă, rănile transmise și nevoia de vindecare.
Filmul deschide cu o scenă extrem de violentă, în care un pluton de soldați trage asupra unei case, iar din interior se aud voci care strigă „Long live the resistance!”. Imediat după, zgomotul împușcăturilor cedează loc muzicii și mișcărilor dintr-o sesiune de terapie prin dans sufi, în care protagonista Rojîn, interpretată de Dilan Gwyn, se învârte alături de alții, încercând o reconectare cu sine și cu cei din jur. Cele două situații aparent ireconciliabile sunt legate intim: distrugerea este contrabalansată de o încercare de recompunere prin corp și mișcare a ceea ce violența a sfâșiat.
De origine kurdă, Rojîn trăiește la Helsinki, unde lucrează ca anestezist și pare integrată în societatea finlandeză. În jurul vârstei de patruzeci de ani, echilibrul familial se fisurează: relația cu fiica de 12 ani, Azad, jucată de Zenan Tünc, devine tot mai dificilă, iar căsnicia cu Ferhat, interpretat de Feyyaz Duman, este în criză. Munca o poartă și în zone de război și pare să devină o nevoie indispensabilă, aproape un mod de a îngriji pe alții fără a se putea îngriji pe sine. Într-o misiune, flăcările și explozii declanșează o stare de distress. Trauma, care nu aparține memoriei conștiente, se manifestă prin tremur, amețeală și țiuit în urechi, iar Mintaș se bazează în special pe privirea lui Dilan Gwyn pentru a sugera o suferință încă fără nume.
Sosirea tatălui, Nîzam, interpretat de Ali Seçkiner Alici, sosit din Suedia, deschide o fisură în zidul de tăcere care înconjoară protagonista. Rojîn descoperă treptat o istorie familială marcată de tortura la care au fost supuși kurzii în Penitenciarul Diyarbakır după lovitura de stat militară din Turcia din 1980. Copleșit de rușine și de greutatea unui trecut de nespus, tatăl a construit un labirint de minciuni pentru a-și proteja fiica, lipsindu-i însă șansa de a-și cunoaște originile. Separarea de cultura kurdă se transmite mai departe: și Azad este ținută în afara adevărului.
Structurat eliptic, cu experiențe individuale care se suprapun istoriei colective, „Earth Song” își lărgește aria pe măsură ce înaintează. Trauma nu este doar personală, ci se transmite de la o generație la alta. Războiul și criza climatică, sugerate și prin preocuparea Azaḍ pentru animale și planetă, alimentează aceeași reflecție despre responsabilitate și legăturile dintre ființe. La mai mult de zece ani de la „Song of My Mother”, care a câștigat Golden Olive Tree la Lecce în 2015, Mintaș, mutat în Finlanda în 2017, își reafirmă interesul pentru identitate și dezrădăcinare, evitând narațiunile stereotipe despre migrație: familia Rojîn face parte din clasa de mijloc finlandeză, dar integrarea socială nu poate șterge rănile istoriei.
„Earth Song” a fost produs de Sons of Lumière în coproducție cu Jamedia Production din Finlanda și Elemag Pictures GmbH din Germania. Vânzările internaționale sunt gestionate de Alief.
