LAIKA revine în atenția festivalurilor cu „Wildwood”, adaptarea stop-motion semnată de regizorul Travis Knight după romanul YA din 2011 al lui Colin Meloy, solistul formației Decemberists. Filmul a avut premiera la cea de-a 2026-a ediție a Festivalului de Film de la Londra organizat de BFI și este programat în săli pe 23 octombrie. Potrivit The Film Stage, după „Coraline”, primul și cel mai cunoscut lungmetraj al studioului, există așteptarea ca fiecare nou proiect să se încadreze în zona horror, iar „Wildwood” pornește exact de acolo, cu un prolog în care un băiat pare să se sinucidă pentru ca apoi să se dezvăluie a fi un automat acționat de roți dințate.
Imaginile gotice continuă rapid, cu o secvență în care o turmă de corbi se așază peste un loc de joacă, aluzie directă la „The Birds” al lui Hitchcock. Recenzia notează că etichetarea producțiilor LAIKA drept simple riff-uri horror nu mai este corectă de la „Paranorman” din 2012, considerat cel mai superficial efort referențial al studioului. De atunci, compania a încercat să readucă în actualitate genuri mai puțin la modă pentru copiii de azi. Această ambiție a adus și costuri mari: „Missing Link” din 2019, aventură globetrotter între Jules Verne și „The Lost City of Z”, rămâne cel mai scump film de stop-motion din toate timpurile și a recuperat doar o mică fracțiune din buget.
Acțiunea se mută în Portlandul contemporan, unde Prue McKeel, interpretată de Peyton Elizabeth Lee, are sarcina să aibă grijă de fratele ei mai mic, Mac. Părinții ei hippie, jucați de Jake Johnson și Maya Erskine, îi interzic să iasă afară cu copilul. După ce regulile sunt încălcate, corbii îl răpesc pe Mac de pe terenul de joacă și îl duc în pădurea vastă care înconjoară orașul. Prue este însoțită de colegul timid Curtis, interpretat de Jacob Tremblay. Cei doi pătrund într-o pădure despre care se spune că nu poate fi străbătută și ajung să fie separați după întâlnirea cu o armată antropomorfă de coioti. Prue este ținută captivă într-un oraș apropiat, în timp ce Mac ajunge în fața fostei guvernante Alexandra, jucată de Carey Mulligan. Aceasta îl vede nu ca pe un prizonier, ci ca pe un înlocuitor pentru fiul ei mort de mult, pe care încearcă în repetate rânduri să îl reconstruiască. Alexandra îl ține pe Mac din motive sinistre, iar tensiunile dintre clanurile din pădure cresc din cauza armatei sale.
Atmosfera rămâne la limita dintre basm și groază, fără a deveni horror în sens complet. Filmul își câștigă clasificarea PG-13 încă din primul minut, semn că Knight testează limitele acceptabilității. Tonul este mai degrabă de tip Brothers Grimm prin Tolkien decât Disney, cu paralele cu basmele întunecate și nesanitizate despre emanciparea feminină ale lui Hayao Miyazaki. În designul personajelor și în punerea în scenă a secvențelor de acțiune, „Wildwood” invită comparații cu trilogia originală a lui Peter Jackson „Lord of the Rings”, pe care reușește să le susțină. O scenă de luptă evocă Helm’s Deep, chiar și atunci când face pauză pentru a arăta cum violența poate marca personajele pe termen lung. Secvențele aeriene, urmăririle cu slapstick și transformarea decorurilor pe măsură ce trestia crește pe toate suprafețele sunt prezentate ca unele dintre cele mai ambițioase realizări ale studioului.
Majoritatea filmelor LAIKA se încheie cu un material în genericul de final care arată munca din culise. În „Wildwood”, acest demers devine parte din farmec, studioul arătând cum se construiesc modelele și decorurile. Într-un moment în care animația de studio devine tot mai refractară la risc, recenzia vede în film o speranță că tinerii care îl vor vedea vor fi încurajați să creeze propriile lor opere, asemenea efectului descris pentru „The Velvet Underground & Nico”. Pentru publicul mai în vârstă, producția este descrisă ca o reconstituire pe scară impresionantă a magiei și terorii poveștilor fantastice clasice, fiind considerată una dintre cele mai bune animații recente.
