Potrivit The Guardian, recenzia pentru „Never After Dark” pune în discuție un thriller horror japonez despre o vânătoare de fantome angajată, regizat de americanul Dave Boyle. Filmul, în limba japoneză și foarte ancorat în folclorul și cultura locală, o are în rolul principal pe Moeka Hoshi, cunoscută din serialul „Shogun”, în rolul lui Airi, o tânără care călătorește prin țară cu un Volvo pentru a alunga spirite. Recenzia notează că, la prima vedere, nu ar părea proiectul unui regizor american, atât de bine este integrat în universul japonez.
Interesul lui Boyle pentru Japonia este de lungă durată. În 2006 a scris, a regizat și a jucat în lungmetrajul „Big Dreams Little Tokyo”, despre un american care împarte o locuință cu un aspirant la sumo. Mai recent, Boyle a fost un regizor-producător important pentru serialul Netflix „House of Ninjas”, iar „Never After Dark” pare să fi apărut ca un proiect secundar dezvoltat împreună cu Kento Kaku, star al serialului, care produce filmul și are un rol secundar. Din această proveniență, scrie The Guardian, rezultă un exercițiu jucăuș, cu mize mici, inventiv și plin de farmec, chiar dacă surprizele sunt în parte previzibile.
Airi este prezentată ca o hipsteră cu blugi rupți și tunsoră dezordonată. Fantoma surorii sale mai mari decedate, Miku, interpretată de Kurumi Inagaki, o însoțește permanent, fiind vizibilă doar în oglinzi, conform folclorului, și oferindu-i sfaturi despre pericolul iminent și despre vibrațiile din lumea spiritelor. Ultima misiune o duce la un fost hotel de la țară, unde noua proprietară, Teiko, jucată de Tae Kimura, aude zgomote nocturne și primește apeluri telefonice înfricoșătoare, de la spirite sau de la perverși, ori de la ambele. Fiul lui Teiko, Gunji, interpretat de Kaku, este mai sceptic în privința explicației supranaturale, dar se apropie de Airi, în parte pentru că cei doi împărtășesc un gust pentru muzica de nișă.
Airi descoperă că apariția care bântuie coridoarele și zgârie lambriurile este un bărbat cu maxilarul groaznic zdrobit, Mutsuo Yoshioka. Ea poate interacționa cu el pe plan astral printr-un ritual cu o lumânare, ofrande din propriul păr ars — motiv pentru care are tunsoră dezordonată — și un fenakistoscop, o jucărie din secolul al XIX-lea bazată pe persistența vederii, care în acest caz ilustrează un spirit care se ridică dintr-un corp. Încercarea de a scoate spiritul din casă nu se dovedește a fi un exorcism obișnuit.
Boyle și colaboratorii săi folosesc efecte practice clasice, de tipul celor care ar fi impresionat utilizatorii de fenakistoscop în filmele lui Georges Méliès. Sunt folosite în special unghiuri de cameră care surprind fețe în oglinzi și reflexii, lucru cu sârme și folosirea bine coregrafiată a dublurilor. Atmosfera old-school face filmul deosebit de simpatic, chiar dacă caracterizarea nu este deosebit de complexă sau nuanțată. Hoshi aduce rolului principal o spontaneitate și o inteligență care rămân câștigătoare pe tot parcursul, notează The Guardian.
