Premiera mondială a filmului „Artificial”, regizat de Luca Guadagnino, a fost precedată de un moment muzical susținut de Damon Albarn, liderul formației Blur, acompaniat de un cor de tineri pentru o piesă originală scrisă pentru film. Prezentarea a fost interpretată ca un ecou al biopicului despre OpenAI, văzut ca o continuare neoficială a lui „The Social Network”, cu referire la deschiderea din 2010 în care copiii cântau „Creep”.
Potrivit IndieWire, recenzia descrie filmul ca o comedie tech întunecată și camp, construită pe un scenariu de Simon Rich, fost membru Saturday Night Live. Andrew Garfield interpretează CEO-ul OpenAI, Sam Altman, ca pe o regină machiavelică cu upspeak, în timp ce Yura Borisov apare în rolul lui Ilya Sutskever, iar Monica Barbaro este Mira Murati. Mark Rylance joacă rolul lui Geoffrey Hinton, iar Ike Barinholtz apare ca Elon Musk.
Recenzia notează că pelicula pornește aproape de spiritul unei parodii precum „Fossil Fools” și evocă ulterior „Solaris” și „Invasion of the Body Snatchers”. Sunt evidențiate momente precum cel în care un inginer OpenAI face o descoperire în timp ce joacă „Dota 2” în chiloți, și portretul lui Sutskever adolescent, prezentat ca un personaj de sketch comedy, imposibil de bun la calculatoare și incapabil să mintă.
Performanța lui Garfield este descrisă ca nihilistă, mai ales după momentul în care OpenAI renunță la statutul non-profit pentru un acord de finanțare cu Microsoft. În replici precum „I didn’t invent teen suicide” și „It’s gonna be awesome”, Altman este prezentat ca un tehnocrat consumat de mania cursei tehnologice. Filmul este caracterizat ca trecând de la portretul unui personaj neplăcut, ca în „The Social Network”, către o imagine de tip antichrist.
Critica subliniază că lățimea scenariului simplifică povestea recentă într-un fapt împlinit, iar personajele sunt prea arhetipale. Zosia Mamet și Billie Lourd sunt considerate insuficient exploatate, iar rolul în două scene al lui Jason Schwartzman, ca profet pașnic al dezastrului, face întreprinderea să pară naivă. Actul trei, dedicat orelor destituirii lui Altman, nu generează suspansul rece specific lui Fincher. Imaginea este semnată de Malik Hassan Sayeed pe 35 mm, iar coloana sonoră a lui Albarn alternează între vibrații apropiate de „Interstellar” și o abordare de tip sung-thru asemănătoare cu cea din „The Card Counter”.
