La două săptămâni și jumătate de la lansarea în cinematografe, „Digger” al lui Alejandro G. Iñárritu a căpătat un statut mitic care depășește conținutul filmului în sine, relatează IndieWire. În jurul producției s-au instalat reacții polare: unii îl numesc capodoperă, alții dezastru artistic. Înainte de lansare se specula despre prestația lui Tom Cruise în rolul unui magnat excentric al petrolului, comparată cu perioadele „Eyes Wide Shut” și „Magnolia”, și despre o posibilă a cincea nominalizare la Oscar. Filmul a fost un experiment cu buget mare, proiectat să debuteze cel mai slab dintre vehiculele cu Tom Cruise în rol principal de peste 40 de ani.
Reacțiile critice au fost împărțite aproape egal, cu un rating Tomatometer care fluctuează în jurul valorii de 50% de la lansare. Pe rețelele sociale, în special pe X și Letterboxd, dezbaterea a fost vie și adesea acerbă. În săptămâna deschiderii, Michael De Luca și Pam Abdy, executivii de studio care au dat undă verde proiectului, au fost concediați de David Ellison, nou-venit în conducere. Pentru susținători, filmul a devenit simbolul regimului De Luca-Abdy și al riscurilor pe care preluarea Skydance la Warner Bros. le-ar putea elimina. Departamentul de marketing al Warner Bros. a încercat să valorifice diviziunea, rulând reclame cu atât laude, cât și critici, dar „Digger” pare destinat să fie asociat cu dezastre de box office precum „Heaven’s Gate”, „Ishtar” și „Bonfire of the Vanities”.
Autorul notează că reevaluarea care pentru „Heaven’s Gate” și „Ishtar” a durat decenii s-a petrecut în zile pentru „Digger”. Filmul a ajuns rapid printre cele mai discutate pe Letterboxd, deși puțini spectatori îl vedeau în premieră. Interesul a fost alimentat de cinefili, iar în acest context s-a vorbit mai puțin despre utilizarea formatului VistaVision în producție.
VistaVision este un format 35 mm care mărește practic suprafața negativului prin trecerea filmului orizontal, nu vertical, prin cameră și proiector. După perioada de glorie din anii 1950-1960, cu Alfred Hitchcock și John Ford, formatul a dispărut timp de decenii. În ultimii ani l-au folosit Paul Thomas Anderson pentru „One Battle After Another” și Yorgos Lanthimos pentru „Bugonia”. Camera funcțională aparține actorului și directorului de imagine Giovanni Ribisi, care a împrumutat-o atât lui Anderson, cât și lui Iñárritu pentru „Digger”. Regizorul și Tom Cruise au subliniat în turneul de presă detaliul și profunzimea de câmp oferite de format.
Au fost tipărite cel puțin cinci copii VistaVision pentru „Digger”, însă acestea au fost mai puțin mediatizate decât cele pentru „One Battle After Another”, care a fost primul film filmat și proiectat în VistaVision de la „One-Eyed Jacks” cu Marlon Brando, de acum peste 50 de ani. Proiecțiile în formatul original sunt disponibile în cinci orașe: AMC Grove în Los Angeles, Odeon Luxe Leicester Square în Londra, AMC Lincoln Square în New York, Sun în Melbourne și Coolidge Corner în Boston. La o proiecție de după-amiază la AMC Grove, sala a fost aproape plină, deși filmul ajunsese pe locul opt în box office în a doua săptămână. În VistaVision, culorile apar mai nuanțate, designul de producție capătă textură, iar tonurile pielii dobândesc căldură cu o paloare albastru-gri care susține cinematografia rece. Efectele cele mai evidente sunt în secvențele intime, unde subtilitatea prestației lui Cruise devine mai vizibilă, mai ales în rolul lui Curtis Markson, actorul care joacă Digger în piesa din interiorul filmului.
