Potrivit The Hollywood Reporter, premiera mondială a lungmetrajului „Sh*t Happens” a avut loc joi seara în competiția oficială a celei de-a 30-a ediții a Festivalului Internațional de Film Tallinn Black Nights, PÖFF. Filmul este semnat de José María Cabral, regizor dominican care a avut trei titluri propuse de Republica Dominicană la categoria cel mai bun film internațional la Oscar: „The Projectionist”, „Woodpeckers” și „Checkmate”.
Pelicula este o comedie neagră cu accente de umor corporal. În centrul poveștii se află fiica unui cuplu înstărit, care suferă de probleme digestive pe care medicii nu reușesc să le vindece. Bonă Lidi, interpretată de Cindy Galán, rămâne optimistă și încearcă să o facă pe fetiță să zâmbească, în timp ce menajera Dominga, jucată de Isabel Spencer, se ocupă de bucătărie și curățenie, împărțind un pat suprapus cu Lidi. Tatăl, Raúl, personaj al lui Fele Martínez, este un biotehnolog frustrat care testează remedii făcute în casă și ajunge să descopere o „vindecare miraculoasă”. Mama, Verónica, interpretată de Lizbeth Santos, reacționează inițial cu reticență.
După ce remediu pare să șteargă tensiunile din casă, situația ia o turnură neașteptată, iar dinamica dintre personaje este descrisă de regizor ca o variantă distorsionată a jocului de putere. După proiecție, Cabral a stat de vorbă cu publicul alături de Galán, Santos și scenografa Mónica de Moya. El a explicat că a folosit corpul ca punct de egalitate.
„Există ceva despre rahat care este foarte democratic”, a spus Cabral, potrivit The Hollywood Reporter. „Toată lumea face pe ici pe colo. Oamenii săraci fac, oamenii bogați fac. Așa că, într-un fel, a-l folosi ca resursă este o idee foarte absurdă”. În Republica Dominicană, titlul în spaniolă al filmului, „Comemierda”, adică „mâncător de rahat”, are o încărcătură socială aparte. Regizorul explică că în țara sa expresia este folosită ironic ca semn de putere și clasă, iar oamenii spun adesea „sunt un mâncător de rahat” când se laudă cu restaurante fine, iahturi sau case mari.
Cabral spune că intenția este să trateze personajele cu seriozitate, chiar dacă registrul este comic. „De fiecare dată când arătăm filmul, dacă oamenii văd latura politică, latura socială, desigur râd, dar apoi se întreabă: la ce râdem?”, a declarat el. Regizorul anticipează reacții negative acasă, afirmând că filmul pune sub semnul întrebării privilegiul și ierarhiile, folosind o situație absurdă pentru a evidenția inegalitățile într-un mod distractiv, ceea ce, spune el, deranjează.













