Festivalul Bucharest Feminist Film Festival începe azi la Cinema Muzeul Țăranului Român cu un program construit în jurul comunității și a formelor sale, de la prietenie intimă la societate. Potrivit Scena9, selecția propune filme de pornire pentru discuție despre drepturi și despre cum se trăiește împreună.
Printre titlurile recomandate se află Samidoun: The Steadfast Women of Palestine, scurtmetraj de 30 de minute regizat de Mariam Shahin în 2025. Filmul reunește mărturii ale opt femei din medii diferite – avocate, jurnaliste, doctore, profesoare – și arată forme de violență de gen în Gaza. Una dintre povești este cea a Reemei, care locuia în Tel Zaatar, în tabăra Jabalia, și și-a pierdut ambele picioare după un bombardament israelian asupra casei sale în decembrie. A fost trimisă înapoi acasă după o zi de spitalizare la Al Awda, fără îngrijiri prelungite sau medicamente. Nota semnată de Andra Mureșan subliniază caracterul de moștenire al mărturiilor.
Un alt scurtmetraj semnat de Hanneriina Moisseinen folosește desene în creion și fotografii de arhivă pentru a reconstrui Finlanda secolului trecut. Protagoniștii sunt mame singure într-o societate patriarhală unde legislația sancționa maternitatea singură și copiii ilegitimi. Filmul urmărește și o femeie fotograf care surprinde o frescă a societății în care trăiește. Textul semnat de Andra Matzal îl prezintă ca o călătorie în timp utilă pentru calibrarea perspectivei asupra emancipării.
O producție din 2021, de 11 minute, abordează munca invizibilă din industria animației. Personaje din povești animate cunoscute apar sub umbrela istoriei the Ink & Paint girls, femeile care pictau personajele înainte ca bărbații să le aducă la viață. Scurtmetrajul numește lucrătoarele și arată cum nu apăreau în generic, ilustrând cu un fragment de jurnal de știri din epoca de aur a animației hollywoodiene cum „sute de fete drăguțe” lucrau într-o clădire separată. Nota aparține Ioanei Pelehatăi.
Al patrulea scurtmetraj recomandat urmărește povestea Natalliei, tânără din Belarus care trăiește la Berlin în 2020, lucrează, dansează și se îngrijorează de familie. Are un frate de 16 ani, iar în acel an speranța conaționalilor era legată de alegerile prezidențiale și de Svitlana Tihanovskaia. După alegeri contestate, fratele dispare în protestele conduse de tineri și femei. Filmul include și o întâlnire cu o bătrână ucraineană într-o stație de autobuz. Nota este tot de Ioana Pelehatăi.
