Astra Film Festival ajunge la Sibiu între 17 și 25 octombrie cu ediția 2026 și păstrează formatul de discuții după proiecții în care autorii, experții invitați și publicul discută filmele din program. Potrivit MovieNews.ro, în acest an sunt anunțate patru întâlniri tip DocTalk, construite pornind de la titluri din selecție și de la teme legate de transformarea lumii construite de generații, de raportarea la tehnologii, de tradiții și moșteniri și de protecția celor vulnerabili de către instituții.
Unul dintre dialoguri este dedicat inteligenței artificiale și se desfășoară înainte de proiecția documentarului „Elon Musk dezvăluit”, despre erorile, uneori mortale, ale mașinilor autopilot Tesla dirijate de IA și despre utilizarea lor pentru antrenarea sistemelor. Discuția pune întrebări despre pericolul real al preluării decizionale de către IA generativă și despre mecanismele de reglementare care ar putea păstra controlul uman asupra cunoașterii și deciziilor sociale. Referințele se extind și la „Replica”, „Tot ce ne spunem” și „Cum să vorbești cu Lydia”, filme care arată pătrunderea IA în viața și intimitatea cotidiană.
Al doilea DocTalk tratează traumele transgeneraționale și analizează evoluția personajelor din trei filme ale selecției oficiale: „Atât de familiar”, „Ultimele scrisori ale bunicii” și „Dacă porumbeii s-ar preface în aur”. În „Atât de familiar”, regizoarea Rachel Taparjan își documentează parcursul de autoînțelegere prin descoperirea familiei biologice din România, fiind adoptată la o vârstă fragedă de o familie din Marea Britanie. „Dacă porumbeii s-ar preface în aur” urmărește căutarea regizoarei de a-și ajuta fratele, căzut în alcoolism, iar „Ultimele scrisori ale bunicii” radiografiază relațiile dintr-o familie ex-sovietică cu ramificații în mai multe state din fosta URSS. Întâlnirea propune o conversație despre rolul cinemaului documentar și al psihoterapiei în înțelegerea și gestionarea traumelor moștenite.
DocTalk-ul „Muntele viu” are loc în Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor și pornește de la lumea ciobanilor transhumanți din Transilvania surprinsă de Dumitru Budrala în „La drum” și „Calea Laptelui”. Filmul „Calea Laptelui” (România, 2026), regizat de Dumitru Budrala, revine la festival în versiunea finală, mai scurtă și mai precisă, după prezentarea în forma work in progress cu trei ani în urmă. Pătru și Petrică sunt prezentați ca unii dintre ultimii ciobani de munte din Europa, iar în absența lor Maria ține gospodăria. Programul dialogului include și documentarul din 1925 despre migrația sezonieră a bakhtiarilor din Iran „Grass: A Nation’s Battle for Life”, deplasarea turmelor din Montana din „Sweetgrass”, lupta unei păstorițe din Muntenegru din „To Hold a Mountain” și dificultățile valorificării lânii din „Lână om oaie”.
Ultima discuție pleacă de la documentarul „Copiii rețelei” și de la întrebarea cum se transmite abandonul școlar de la o generație la alta. Filmul descrie copii din familii în care părinții au abandonat școala, crescuți în afara instituțiilor și expuși unei economii subterane, cu pușcăria ca principal punct de contact cu statul. Unii dintre ei ajung exploatați în rețele organizate de hoți care operează la Paris. DocTalk-ul încearcă să contureze un traseu de prevenire a agravării problemelor din sistemul educațional românesc și pune întrebări despre viitorul spațiului public și al societății în orizontul de 10, 20 sau 30 de ani, despre etapizarea reformelor în următorul deceniu și despre costul non-intervenției.
