Potrivit Collider, lansarea iminentă a lui Grand Theft Auto VI pune în perspectivă cât de popular a devenit jocul video ca mediu global. În același timp, alături de titluri consacrate precum The Legend of Zelda: Ocarina of Time și Red Dead Redemption 2, multe producții de calitate rămân sub radar. În acest context, publicația a enumerat opt jocuri subapreciate care, potrivit autorului, sunt solide de la început până la final, pe baza raportului dintre popularitate și calitate, design, gameplay, vizualuri, narațiune și originalitate.
Primul titlu menționat este „Alien: Isolation”. Jocul o urmărește pe Amanda Ripley, fiica Elenei Ripley interpretată de Sigourney Weaver, care călătorește către o stație spațială abandonată pentru a găsi înregistrarea de zbor a mamei sale. În loc de răspunsuri, găsește o navă distrusă și un Xenomorph care o pândește. Autorul notează că jocul este iubit de mulți, dar rămâne subapreciat la nivel critic. Scorul pe Metacritic este bun, dar nu pe măsura meritelor, iar recenzia IGN este descrisă ca fiind oribilă. Experiența este caracterizată ca înfricoșătoare, cu un inamic inteligent, chiar dacă ritmul se prelungește spre final.
„The Legend of Zelda: Skyward Sword” este prezentat ca punct de început al francizei. Link trebuie să coboare în ținuturile de jos pentru a-și salva prietena din copilărie, Zelda, răpită de pe insulă. Cu o sabie puternică, el trece prin temnițe și confruntări cu Demise, regele demonilor. Jocul este apreciat critic, dar discutat mai dur de fani, în special din cauza comenzilor bazate pe mișcare care nu funcționează întotdeauna perfect. Sunt evidențiate cele mai bune temnițe și șefi din serie, puzzle-uri originale și o narațiune care oferă o origine remarcabilă pentru franciză.
„God Hand” a avut o lansare slabă și a devenit ulterior un titlu cult. Protagonistul Gene este un tânăr artist marțial arogant cu un braț magic legendar, alături de Olivia. Cei doi luptă împotriva hordelor de demoni care vor să resusciteze un lord demon. După ani de zile, jocul și-a găsit publicul datorită sistemului de luptă profund și complex, cu personalizarea mișcărilor care permite stiluri multiple. Ritmul nu scade, iar experiența este descrisă ca o senzație de adrenalină constantă.
„Signalis” este descris ca un survival horror modern clasic. Jucătorul controlează un android care se trezește din criosomn pe o navă spațială prăbușită și trebuie să traverseze un teritoriu rece și ostil pentru a-și găsi partenerul uman dispărut, Elster. Căutarea duce într-o facilitate preluată de un regim totalitar. Jocul combină sentimentul de lipsă de resurse cu o estetică retro-futuristă, creând o atmosferă tulburătoare. Pe lângă tensiune, oferă puzzle-uri intricate și o narațiune emoțională, sumbră și înfricoșătoare.
Lista continuă cu „Katana ZERO”, „Sleeping Dogs” și „Hypnospace Outlaw”. „Katana ZERO” îl urmărește pe Subject Zero, un asasin amnezic care folosește drogul Chronos pentru manipularea timpului. Arta pixelată, gameplay-ul rapid și un dialog dens construiesc o poveste profundă. „Sleeping Dogs” îl pune pe Wei Shen, un polițist infiltrat în triada din Hong Kong, unde linia dintre datorie și loialitate se estompează. Jocul se remarcă prin lupta corp la corp brutală și secvențe cinematice. „Hypnospace Outlaw” plasează jucătorul într-un 1999 alternativ, ca agent de monitorizare al unei rețele de vis accesate în somn, unde raportează încălcări de copyright, malware și hărțuire, descoperind în final o conspirație corporatistă, cu o estetică nostalgică de anii ’90 și o structură de mister detectivistic.
