Lungmetrajul de debut Oasis de Jannis Lenz are premiera mondială duminică în secțiunea Horizons a Festivalului de Film de la Veneția, relatează Variety. Pelicula urmărește trei adolescenți care construiesc un spațiu de apartenență în afara sistemului școlar rigid, folosind ritualuri de atingere și auto-vătămare ca formă de expunere a vulnerabilității.
Lenz a lucrat în trecut alături de Jessica Hausner și a fost asistent al lui Michael Haneke. Regizorul recunoaște influența celor doi mentori, dar subliniază diferențe de metodă. El descrie propria abordare ca fiind mai deschisă, cu mai multă improvizație și dialog cu actorii, păstrând în același timp un atașament pentru precizie în etapa de pregătire. Odată începută filmarea, spune că este dispus să lase loc surprizei.
Acțiunea începe cu Andy, un nou venit la un liceu din sudul Germaniei, surprins pe cameră amenințând alți elevi și riscând excluderea. Singurul său sprijin este Lukas, fiul unui profesor, cu care fuge în pădure pentru partide de paintball. Presiunea din partea colegilor, părinților și personalului școlii crește, iar cei doi îl întâlnesc pe Maya, elevă la o școală specializată în muzică și arte scenice. Prin ea, băieții intră în contact cu propria sensibilitate și cu ritualuri de durere fizică pe care și le provoacă reciproc.
Pentru Lenz, pădurea este un loc de retragere de la sistemul rigid. Oasis din titlu nu este un loc geografic, ci ceva creat prin împreună, încredere și un spațiu sigur în care tinerii își pot arăta rănile fizice și psihice. Scenele din pădure au fost abordate cu ajutorul unui intimacy coordinator. Regizorul a lucrat mai întâi pe nivel teoretic, prin lectură și discuții, pentru a construi încredere, apoi a trecut la etapa fizică, unde actorii au comunicat prin mișcare și contact vizual.
Împreună cu co-scenaristul și directorul de imagine Alexander Dirninger, Lenz a impus restricții în producție, printre care folosirea unui dialog minim pentru a forța comunicarea non-verbală. În notele de producție, regizorul menționează că a crescut aproape de locul masacrului de la Winnenden din 2009 și că întrebările despre frică și excludere nu l-au părăsit. Filmul evită însă narațiunea nașterii unui agresor și rămâne ambiguu și nuanțat.
În poveste apar un instructor de tehnici anti-violență și un consilier care îl încurajează pe Andy să discute problemele cu care se confruntă. Tatăl lui Lukas încearcă să gestioneze situația fără control patriarcal arhaic, în timp ce părinții celorlalți elevi cer excluderea lui Andy din frică. Lenz spune că a dorit să ia în serios fiecare personaj și motivația acestuia, fără a stabili categorii de buni și răi.
