La Festivalul de Film de la Veneția, documentarul NAZA concurează pentru Leul de Aur. Regizorii Rachel Szor și Yuval Abraham prezintă potrivit The Guardian un film produs de publicație, construit în jurul mărturiilor a 24 de persoane din interiorul serviciilor militare și de informații israeliene care au ajutat la țintirea de la distanță a locuințelor din Gaza. În imagini filmate pe o terasă întunecată din Tel Aviv, acești bărbați descriu un instrument de cartografiere bazat pe inteligență artificială care analiza semnale de telefon și recomanda blocuri de locuințe pentru bombardare. NAZA este acronimul folosit de serviciul de informații pentru a indica numărul de civili așteptați să moară într-un atac aerian. Un martor afirmă că a fost dată aprobarea să fie omorâți 500 NAZA pentru un membru Hamas.
Szor și Abraham au lucrat anterior la No Other Land, documentar din 2024 co-regizat cu Basel Adra și Hamdan Ballal, care a câștigat un Oscar. Pentru NAZA, cei doi spun că au ales o structură în ton închis, în contrast cu filmul anterior. Documentarul arată dărâmături și părinți în doliu, dar fundalul principal rămâne Tel Avivul pașnic, la 44 de mile spre nord, unde traficul de oră de vârf curge pe străzi. Filmul este coprodus executiv de Jonathan Glazer, regizorul lui The Zone of Interest, care a susținut abordarea creativă a regizorilor.
Ministrul Sănătății din Gaza a raportat mai mult de 73.000 de decese în trei ani de bombardamente israeliene, majoritatea civili. NAZA se concentrează mai mult pe sistem decât pe psihologia individuală: supravegherea de masă, distanțarea prin limbaj eufemistic și munca la distanță din Tel Aviv. Abraham spune că motivațiile celor care vorbesc diferă. Unii recunosc un sentiment de mândrie pentru expertiză, alții sunt atrași de curiozitate. El notează că ofițerii de informații știu cel mai mult: ascultă telefoanele mobile, știu că locuința bombardată este plină de copii, pot auzi copii plângând și totuși ordonă un nou atac.
Regizorii nu dezvăluie statutul actual al celor 24 de surse, unii vorbesc la trecut, alții nu, ceea ce sugerează că ar putea fi încă în activitate. Szor spune că folosește camera pentru a rămâne în afara imaginii, în timp ce Abraham este mai vizibil public. După premiera de la Veneția, NAZA a primit o ovatie în picioare de 25 de minute. Variety îl numește o expunere devastatoare a masacrului sistematic, iar The Hollywood Reporter susține că dezvăluirile sale sunt de natură să provoace indignare pentru regimul israelian și pentru premierul Bibi Netanyahu.
Armata israeliană a declarat vineri că respinge categoric acuzațiile din documentar și a criticat folosirea de mărturii anonime, pe care le consideră neverificabile. În comunicatul transmis The Guardian, IDF afirmă că depune eforturi fără precedent pentru a minimiza pagubele asupra civililor în ofensiva din Gaza. La conferința de presă oficială, Abraham a fost întrebat despre paralelele cu Holocaustul și a spus că filmul urmărește tipare de deumanizare observabile în prezent, fără a afirma identitate totală cu trecutul.
