Documentarul NAZA a primit Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Veneția, unde a intrat târziu în selecția competiției. Relatează Deadline, filmul este semnat de Yuval Abraham și Rachel Szor, doi dintre cei patru regizori ai documentarului premiat cu Oscar No Other Land. Abraham apare în cadru intervievând subiecții pe acoperișuri în Tel Aviv, unde imaginile au fost filmate noaptea pentru a limita riscul de interceptare și pentru a proteja identitatea participanților.
Materialul reunește mărturii ale a 24 de ofițeri și soldați din serviciile de informații militare israeliene, filmați în siluetă cu vocea alterată digital. Aceștia descriu în tonuri aproape factuale un program care a dus la distrugerea pe scară largă a zonelor rezidențiale din Gaza și la pierderi masive de vieți civile, inclusiv femei și copii. Termenul NAZA este un acronim ebraic folosit de Israel Defense Forces pentru Nezek Agavi, adică daună colaterală, o pierdere de vieți civile considerată acceptabilă în încercarea de a elimina militanți Hamas suspectați. Potrivit intervievaților, numărul considerat acceptabil varia în funcție de atac, de la sub o duzină până la 200 sau chiar 500 de persoane.
Mărturiile evocă o atitudine prezentă în rândul soldaților IDF care permitea tratarea civililor palestinieni ca pe niște elemente sacrificabile, cu formulări precum nevoia de a șterge Gaza și percepția că nu există oameni nevinovați. Whistleblowerii descriu capacități vaste de supraveghere prin urmărirea telefoanelor mobile și susțin că oficialii de informații au ales atacarea țintelor rezidențiale noaptea, când suspecții erau mai probabil acasă cu familiile. Cel mai alarmant capitol invocat privește utilizarea inteligenței artificiale pentru determinarea țintelor umane prin programul Lavender, despre a cărui existență s-a scris inițial în +972 Magazine și Local Call, cu reportaje suplimentare în The Guardian, coproducător al filmului. Sursele citate în documentar indică până la 70.000 de ținte umane stabilite de sistemul AI.
Un purtător de cuvânt al IDF a răspuns filmului afirmând că forțele armate resping categoric acuzațiile și că deciziile privind selecția și aprobarea atacurilor sunt luate exclusiv de personal uman, în conformitate cu directivele IDF, și nu de inteligență artificială. Purtătorul de cuvânt precizează că nu a văzut filmul și că se bazează pe publicații care relatează conținutul, subliniind că materialul se sprijină pe mărturii anonime ale unor persoane a căror identitate nu poate fi verificată, inclusiv dacă au servit în IDF și în ce calitate. În comunicat se mai arată că IDF operează în Fâșia Gaza pentru a proteja civili israelieni și că direcționează activitatea militară împotriva organizațiilor teroriste, în primul rând Hamas, în conformitate cu dreptul internațional.
Pe lângă descrierile despre Lavender, intervievații menționează și alte practici: foc de lunetă asupra palestinienilor înfometați care încercau să ajungă la puncte de distribuire a alimentelor, imagini cu cadavre în stradă și câini care se hrăneau cu ele, precum și o unitate politică din cadrul informațiilor militare care ar fi spionat victime ale presupuselor crime de război și ar fi colectat material compromițător. În montaj apar și secvențe care sugerează o critică mai largă, precum traficul oprit pentru Ziua Comemorării Holocaustului și un tribut televizat adus lui Claude Lanzmann, regizorul filmului Shoah. Producția este semnată de The Guardian, JW Films, Placeholder Films și Unseen Hand, cu producător executiv Jonathan Glazer. Într-o declarație, Abraham și Szor scriu că filmul urmărește să exploreze nu doar cuvintele rostite, ci și tăcerea.
