Ediția a 27-a a „Arras Film Festival” începe pe 6 noiembrie 2026, iar directoarea Nadia Paschetto, care a fondat evenimentul împreună cu delegatul general Éric Miot, face un bilanț al producției europene și al rolului festivalului. Potrivit Cineuropa, discuția pune accent pe dificultățile structurale ale industriei și pe necesitatea unor sisteme publice de sprijin eficiente.
Paschetto descrie situația producției ca fiind complicată. În Ungaria, spune ea, s-a înregistrat stagnare și lipsă de libertate de expresie, cu filme izolate precum „Feels Like Home” de Gábor Holtai, selecționat în competiție, un film integral autoprodus care a provocat reacții în țară la un moment-cheie. Ea anticipează că o schimbare politică ar putea deschide spațiu pentru tinerii cineaști. În același timp, mai multe țări din Europa de Est sunt afectate de războiul din Ucraina, iar producțiile nu mai pot exista fără co-producții multiple cu alte teritorii europene.
Un punct sensibil rămâne finanțarea publică. Anunțul că Screen Flanders își încetează activitatea a fost, spune Paschetto, un semnal foarte rău. Cinema-ul nu poate supraviețui fără fonduri naționale precum CNC în Franța și sprijin regional precum Pictanovo în Arras. Ea pledează pentru apărarea unor sisteme precum cel al CNC, ale cărui resurse provin în parte din veniturile generate de distribuție și exhibiție și sunt redistribuite pentru lungmetraje de debut, lucrări fragile, cinema de artă și așa mai departe. „Cultura este liantul care ține o societate împreună și ceea ce ne conectează unii cu alții”, spune directoarea, subliniind că festivalurile au rolul de a aduce publicul împreună în momente de pesimism.
Pe plan tematic, se observă o orientare către filme social și politic angajate, bazate pe povești reale, care explorează regimuri totalitare și mișcări de independență. Tendința se vede și în proiectele prezentate la „Arras Days”, platforma de co-producție a festivalului, cu Ivan Ostrochovsky din Slovacia, Levan Koguashvili din Georgia și cuplul Kristina Grozeva și Petar Valchanov din Bulgaria. Fenomenul rezonează cu peisajul francez al anului, marcat de un număr mare de filme despre Al Doilea Război Mondial. În paralel, în ultimii doi-trei ani au apărut tot mai multe filme de gen. Sarah Arnold cu „Too Many Beasts” și Marion Le Coroller cu „Species”, prezentate la Cannes în acest an, ilustrează această mișcare. Ea este salutată, dar ridică îngrijorări pentru cinema-ul de artă care umple sălile din Arras.
Paschetto susține ideea că un film trebuie gândit în raport cu publicul pentru a exista. În prezent, filmele de nișă orientate doar către festivalurile internaționale rămân fără distribuitori, în timp ce filmele de anvergură medie întâmpină dificultăți tot mai mari de finanțare. Pentru publicul tânăr, festivalul a lansat acum doi ani inițiative de apropiere. Rezultatele sunt bune, iar numărul de intrări în rândul studenților s-a triplat anul trecut printr-un parcurs tematic de descoperire. Analiza arată că tinerii au ales filme cu subiecte substanțiale, iar încrederea în programare rămâne baza relației cu publicul din Arras.
