Deschiderea Lucas Museum of Narrative Art în Los Angeles pune în lumină, potrivit The Hollywood Reporter, contrastul cu noua sală de expoziții David Geffen Galleries a LACMA, inaugurată în oraș cu patru luni înainte. Cele două proiecte sunt citite ca un test pentru valoarea culturii de masă, viitorul orașului și moștenirea lui George Lucas, în timp ce evidențiază problemele noului corp expozițional al LACMA.
LACMA a cheltuit suma raportată de 724 de milioane de dolari pentru clădire. Din această sumă, 150 de milioane de dolari au fost asigurați de David Geffen, care a obținut drepturile de denumire, în timp ce contribuabilii din comitatul L.A. au contribuit cu 125 de milioane de dolari și au acordat 300 de milioane de dolari în credit. Restul a venit de la donatori privați. Pentru proiectul său, Lucas a pus, conform raportărilor, un miliard de dolari.
Cele două facilități au suprafețe de galerie de dimensiuni comparabile, o curatorială tematică radicală, așteptări civice ridicate și orientări cheie în cartierele lor istorice — LACMA de-a lungul Museum Row în Miracle Mile, respectiv Lucas Museum în Exposition Park. LACMA deține una dintre cele mai mari colecții enciclopedice de artă, în timp ce Lucas Museum reunește un cabinet de curiozități, ale cărui piese de referință sunt elemente de producție din Star Wars și alte proprietăți intelectuale care au făcut posibilă inițiativa.
Ambele spații noi folosesc aranjamente circulare de galerii interconectate fără începuturi sau finaluri marcate și renunță la cronologie și geografie în favoarea temelor. La LACMA rezultatul este descris ca un ping-pong incoerent prin istoria artei, de la vase neolitice asiatice la abstracție modernistă europeană, vizitatorii neștiind unde se află sau de ce. Lucas Museum păstrează un angajament de bază față de narativ, cu o secțiune dedicată istoriei mondiale a mitologiei. Grupările sunt simplificate uneori până la „love”, „play”, „motherhood”, însă fluxul spațial generează conexiuni notabile, cum ar fi apropierea dintre figuri de cowboy americani din secolul al XIX-lea din secțiunea „Western stories” și eroi manga din Japonia postbelică.
Problema cea mai vizibilă la LACMA este lumina. Clădirea semnată de arhitectul elvețian Peter Zumthor, laureat al Premiului Pritzker, folosește ferestre de la podea la tavan pe toată înălțimea, iar încercarea de remediere cu perdele metalice semitransparente nu a rezolvat dificultățile de reflexie, chiar și pe vreme înnorată. Clădirea Lucas, proiectată de Ma Yansong, permite perspective largi și înălțate asupra orașului din alcove dedicate, păstrând în același timp lumina controlată în interiorul galeriilor. În exterior, construcția lui Zumthor, ridicată la 30 de picioare și formată din 85.000 de metri cubi de beton care traversează Wilshire Blvd., umbrește un spațiu pietonal vast și lipsit de viață. La Lucas Museum, peisagista Mia Lehrer a realizat o intervenție cu vegetație regională care face trimitere la terenul variat al Californiei, în complementaritate cu structura asemănătoare unui nor, care include și vegetație pe acoperiș.
Directorul LACMA, Michael Govan, face parte din consiliul de administrație al Lucas Museum. Mellody Hobson, soția lui Lucas și un motor al proiectului, este membră în consiliul de administrație al LACMA. Cele două instituții împart astfel legături de guvernanță în timp ce sunt evaluate public pentru modul în care gestionează resursele și experiența vizitatorului.
