Moon Choi, cunoscută în Coreea ca Choi Hee-seo, și-a ținut trofeele departe de vedere timp de câțiva ani după cea mai bună perioadă a carierei. Rolul său de anarhistă japoneză, Kaneko Fumiko, în „Anarchist from Colony” i-a adus premiile pentru cea mai bună actriță debutantă din Coreea, iar rolul principal din lungmetrajul independent „Our Body”, prezentat la Toronto, i-a adus titlul de Actrița Anului la Festivalul Internațional de Film de la Busan în 2018. Actrița spune că două filme i-au adus 14 premii într-un singur an, când avea în jur de 30 de ani. A pus apoi trofeele în dulap pentru că le vedea ca pe o presiune, un sentiment că trebuie să dovedească faptul că merită ceea ce a câștigat.
Acum se întoarce la Busan într-un alt rol, ca membru al juriului de șapte persoane pentru secțiunea de competiție, aflată abia la al doilea an. Juriul este condus de Zhang Yimou și include pe Bi Gan, Kei Ishikawa, July Jung, producătoarea vietnameză Tran Thi Bich Ngoc și actrița kazahă Samal Yeslyamova. „Bedford Park” este prezent și în oraș, în secțiunea Flash Forward. Choi spune că nu mai simte nevoia să dovedească ceva și se simte ca un student care învață din filme alături de oameni ca Zhang Yimou și Bi Gan.
Pentru evaluare se inspiră din ideea lui Asghar Farhadi că un film bun începe după ce publicul părăsește sala. Cu două zile înainte de Busan a văzut pe marele ecran „Possible Love” de Lee Chang-dong, cu prietena și partenera de scenă Jeon Do-yeon, împreună cu tatăl său. În afara sălii, cei doi au discutat despre ultima imagine cu o lună plină. Tatăl a interpretat titlul ca pe un paradox care indică o iubire imposibilă, ea a văzut contrariul. Choi spune că a fost împlinită de conversația rară cu tatăl și vrea filme care lasă întrebări la ieșirea din sală, nu răspunsuri definitive. Ca actriță, urmărește interpretări care rămân nu pentru că sunt perfecte, ci pentru că sunt adevărate în momentul respectiv.
„Bedford Park”, scris și regizat de Stephanie Ahn, o urmărește pe Audrey, o fizioterapeută coreean-americană din New Jersey, prinsă între așteptările părinților imigranți și propria viață. După un accident de mașină, Audrey se apropie de Eli, fostul luptător care conducea mașina, interpretat de Son Suk-ku. Filmul a avut premiera mondială în competiția U.S. Dramatic de la Sundance în ianuarie și a câștigat Premiul Special al Juriului pentru debut. Sony Pictures Classics a achiziționat drepturile mondiale, iar filmul a fost apoi prezentat în programul Discovery de la Toronto. Choi a audiat acum șapte ani; Ahn i-a trimis scenariul complet în avans, lucru rar, și l-a terminat pe telefon într-o ședință. Producția a durat ani, cu un scurtmetraj de 15 minute realizat ca demonstrație pentru finanțatori, iar Eli a fost rescris din personaj alb în unul coreean-american adoptat, la sugestia lui Son, care a adus sprijinul Hyundai Motor Company.
Potrivit Variety, Choi a urmat rar calea convențională pentru o actriță coreeană. După New Jersey s-a înscris la Universitatea Yonsei pentru jurnalism și literatură engleză, a studiat actoria în clubul de teatru studențesc și a urmat un an de cursuri la UC Berkeley. A publicat o carte de povestiri și poeme și a apărut în „Okja” de Bong Joon Ho. Are un credit de regie cu scurtmetrajul „Bandi” din antologia „Unframed” din 2021. A semnat pentru o adaptare scenică coreeană a piesei „Une histoire d’amour” de Alexis Michalik, premiată cu Molière în 2020, pe care o va juca la Seul anul viitor. După o discuție cu autorul, are acordul de a opționa piesa pentru o versiune pe ecran pe care și-o imaginează la Brooklyn și intenționează să scrie ea însăși scenariul.
Choi vede cinematografia coreeană în recuperare, dar cu o înclinație puternică spre gen, în special horror. Apreciază noile filme ale lui Park Chan-wook și Lee Chang-dong și pe cei care i-au urmat, dar vrea mai mulți cineaști de generația ei, în jurul vârstei de 30-40 de ani. Acum este pe circuitul festivalier cu „Bedford Park” și caută roluri în limba engleză, după ce a semnat cu Gersh și cu compania de management Cognition acum șase luni.
