Potrivit No Film School, montatoarea Katie Ennis a vorbit despre munca sa la serialul „Furious”, creat de showrunner-ul Liz Merriwether, cu accent pe episodul 1.06 „They Make a Noise Like Feathers”. În discuție, Ennis descrie un episod construit în jurul unei confruntări într-un adăpost pentru femei, al unei curse cu liftul care funcționează ca o clepsidră și al unei acumulări de furie care avansează povestea sezonului.
Ennis spune că a aflat de proiect printr-o listă de e-mail trimisă de agentul său cu seriale în căutare de montatori. A fost atrasă de numele Liz Merriwether, pe care o urmărea după „New Girl”, „The Dropout” și „Dying for Sex”. Pentru ea, Merriwether are talentul de a scrie personaje complexe și neobișnuite, indiferent de gen, și a vrut să se propună pentru „Furious”. A lucrat și la episodul 1.03 al seriei.
Despre montajul confruntării centrale din 1.06, Ennis explică faptul că nu pornește de la referințe conștiente. Preferă să urmărească dailies-ul și să identifice interpretările care o afectează cel mai puternic emoțional, apoi să amplifice drama prin imagini. Secvența are opt sau nouă pagini și marchează prima confruntare majoră a personajelor principale. Ritmul a fost esențial, spune ea, pentru a nu grăbi conversația. Corpul, privirile, lungimile amenințătoare construiesc un joc lent de șah, în care emoția rămâne centrul. Privind retrospectiv, recunoaște o posibilă afinitate cu „Silence of the Lambs”, fără ca aceasta să fi fost discutată în sala de montaj.
Subplotul cu Nora este structurat în jurul unei curse cu liftul, al unor ascunzișuri în birou și al unei urcări pe scări. Secvențele au fost regizate de Destiny Ekaragha și interpretate de Quincy Tyler Bernstine, care devine un personaj care fură scena prin echilibrul dintre furie și umor. Ennis folosește aceste momente ca pe o clepsidră care măsoară timpul rămas pentru Alice alături de Catherine. În același timp, încearcă să lase tacticile de tergiversare ale Norei să fie și puțin distractive, pentru a oferi o detensionare, înainte de confruntarea devastatoare cu Ed, un monolog în care masca cade.
Echilibrul dintre tensiune și tandrețe a fost legat de locația adăpostului. Pentru Catherine, spațiul este un loc sigur care o umanizează și permite vulnerabilitatea. Pentru Alice, traumatizată de violența domestică, amintirile sunt omniprezente. Ennis descrie abordarea ca pe un roller coaster: personajele iau aer, împărtășesc un moment, apoi tensiunea reescaladează imediat. A lucrat cu interpretările lui Emmy Rossum și Lola Petticrew, notând la prima vizionare a dailies-ului reacțiile instinctuale, deoarece ulterior privirea devine obosită și se pierde sensibilitatea inițială.
În primul sezon, tonul a fost cel mai mare obstacol. Echipa a experimentat în post-producție cum să combine umorul și groaza. În episodul 1.03, regizorul Karena Evans a explorat cu ea o schimbare de ton pentru Catherine, de la modul ucigaș din primele episoade la o latură mai umană, cu momente de cânt și gesturi de bunătate. Ennis subliniază că serialul a fost o muncă de dragoste, realizată de o echipă feminină puternică, și că a fost profund să lucreze pe tema furiei feminine într-un context post-Epstein.
