Regizorul iranian exilat Mohammad Rasoulof și regizoarea japoneză O Mipo sunt câștigătorii ediției de anul acesta a premiului Kurosawa Akira, acordat în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Tokyo. La conferința de presă organizată în Japonia, Rasoulof a făcut referire la noua condamnare a lui Jafar Panahi ca dovadă că cinematografia iraniană rămâne sub represiune, potrivit Variety.
„Desigur, cinematografia iraniană continuă să se confrunte cu represiunea, iar prietenii și colegii mei rămân sub o presiune enormă”, a spus Rasoulof în persană. „Acum câteva zile a fost pronunțată o nouă sentință împotriva lui Jafar Panahi, care a câștigat Palme d’Or la Cannes anul trecut: încă cinci ani de închisoare și confiscarea proprietății.” Regizorul a arătat că mulți cineaști iranieni sunt hotărâți să ia atitudine față de cei de la putere povestind direct, în loc să folosească metafora pentru a evita represiunea. El însuși a făcut aceeași schimbare după 2010, când a fost arestat în timpul filmărilor și condamnat la cinci ani. Într-o celulă, s-a întrebat de ce cineva ar trebui să meargă la închisoare pentru a face un film și a început să vadă dependența de alegorie ca pe o formă de autoprotecție. „Am crezut că folosesc metafora ca să fug de regim, dar am hotărât să nu o mai fac. Nu mai trebuie să fug, așa că am decis să spun lucrurile direct”, a spus el.
Comitetul de selecție, condus de Yamada Yoji și completat de regizorul Lee Sang-il, directorul de imagine Ashizawa Akiko și directorul de programare al festivalului Ichiyama Shozo, l-a citat pe Rasoulof pentru filmele despre represiunea statului asupra drepturilor omului. Au fost evidențiate „There Is No Evil” și „The Seed of the Sacred Fig” pentru modul în care tratează chiar și agenții opresiunii ca pe niște cetățeni obișnuiți, și a fost recunoscut refuzul său de a înceta să lucreze în ciuda presiunilor. Rasoulof a crescut uitându-se la „Red Beard” la televiziunea de stat iraniană, de peste zece ori, după propria lui estimare. Filmul lui Kurosawa cel mai apropiat de el acum este „Dersu Uzala”. „Ori de câte ori mă simt fără speranță sau deprimat, chiar și acum, îl văd pe „Dersu Uzala” ca să mă întorc la propria viață și să găsesc un pic de speranță”, a spus el.
Pentru O Mipo, juriul a lăudat privirea asupra oamenilor de la marginea societății fără a emite judecăți morale, începând cu debutul din 2006 „The Sakai’s Happiness”. Au fost scoase în evidență regia naturală a copiilor în „Being Good”, „Living in Two Worlds” și „How Dare You?”. Regizoarea a avut primul fiu în 2015 și s-a așteptat să se întoarcă rapid la muncă, dar a constatat că nu poate face filme și crește un copil în același timp. După nașterea celui de-al doilea fiu în 2020, a presupus că cariera s-a încheiat. Lucrurile s-au schimbat când a urmărit pe televizor ceremonia Premiilor Academiei de Film din Japonia din 2023. Acceptând premiul pentru cea mai bună actriță, Ando Sakura a spus clar că realizarea de filme și creșterea copiilor nu pot fi făcute împreună. „Am fost lovită de un fulger când am auzit asta și, în același timp, m-am simțit ușurată”, a spus O.
Declarația a convins-o să-și relanseze cariera și a dus la primul lungmetraj în nouă ani. O spune că vrea ca industria să permită echipelor să-și pună propria viață pe primul loc, fie că este vorba de copii, îngrijirea rudelor bolnave sau altceva. Când s-a alăturat meseriei acum 28-29 de ani, i s-a spus de către membrii seniori ai echipei că nu va fi la căpătâiul părinților la moartea lor. Pentru „How Dare You?”, O a organizat ateliere de weekend cu grupuri mari de copii în loc de audiții formale și a distribuit în mare parte actori la prima experiență, în locul copiilor formați. Spectatorii întreabă adesea dacă a filmat cu cameră ascunsă sau fără scenariu. Ea spune că e invers: filmul a avut un scenariu complet, scris împreună cu Takada Ryo, și a trecut prin repetiții ample înainte de filmare. Formulările proprii ale copiilor au remodelat dialogul pe parcurs.
O a văzut primul film Kurosawa, „Rashomon”, în timp ce era studentă la film. Ulterior s-a format sub îndrumarea regizorului Obayashi Nobuhiko, al cărui documentar despre realizarea lui „Dreams” rulează mai mult decât filmul în sine. Ea spune că împărtășește convingerea lui Kurosawa că cinematograful are frumusețea și puterea de a aduce pacea în lume.
