Michael Winterbottom vorbește despre cel de-al cincilea episod al seriei „The Trip” înaintea premierei mondiale a primelor două episoade la cea de-a 70-a ediție a „BFI London Film Festival”. „The Trip to the Northern Lights” îi urmărește pe Steve Coogan și Rob Brydon prin Scandinavia și până la Cercul Arctic, într-un șir de restaurante tot mai îndepărtate. Conform Sight and Sound, regizorul a discutat despre improvizație, granița poroasă dintre film și televiziune și economia cinematografiei contemporane.
Spiritul sumbru al lui Ingmar Bergman și August Strindberg străbate călătoria nordică, oferind reperele înalte preferate de Coogan, în timp ce Brydon mută discuția spre ABBA și A-ha. Fiecare episod începe cu o secvență de vis, o pastișă a filmului „The Seventh Seal” din 1957, pe care Winterbottom l-a abordat încă din primul său documentar de televiziune despre Bergman, realizat în 1989.
Winterbottom spune că revenirea la serie a fost în mare parte o idee a sa. El a considerat interesantă o călătorie prin Scandinavia și apreciază munca alături de Coogan și Brydon. Cei trei au fost de acord să revină, deși Coogan are mereu discuții despre dorința de a face altceva. În absența unei alte idei, aleg din nou „The Trip”. Organizarea meselelor a fost facilitată de entuziasmul localnicilor, în special în Scandinavia, unde restaurantele din serie sunt destinații de sine stătătoare, dependente de vizibilitate.
Procesul de filmare păstrează structura consacrată. Există un scenariu de 80-90 de pagini pentru fiecare serie și documente de cercetare. Conversația pornește de la un scurt dialog inițial, apoi cei doi actori improvizează. Pentru fiecare masă se filmează patru-cinci ore, iar marea majoritate a materialului este improvizată de Coogan și Brydon. Sunt păstrate și elemente structurale recurente, care trebuie clarificate din timp.
Materialul despre singurătatea de la mijlocul vieții a lui Steve și dezamăgirea romantică este tratat cu sinceritate. Winterbottom precizează că personajele sunt versiuni exagerate ale oamenilor reali și că Coogan nu se teme să apară singur sau morocănos. Au existat momente în care povestea s-a apropiat de situații reale din viața lui, însă în prezent actorul nu este singur, astfel că acel element este ficțional.
Bergman rămâne un reper atât estetic, cât și profesional. Winterbottom a petrecut mult timp la Stockholm, mereu iarna, și a realizat documentare despre cinema-ul suedez mut. De data aceasta a vizitat Suedia și vara. Imaginea publică a țării, bleagă și sumbră, este folosită conștient în serie. În cartea „Dark Matter” din 2021, Bergman este invocat ca model de carieră foarte productivă, un ideal greu de atins în realitatea finanțării cinematografiei independente britanice.
Regizorul explică dificultatea de a menține un ritm susținut în Marea Britanie și rolul crossover-ului între film și televiziune. Proiecte precum „Family” din 1994, comandat de BBC și apoi prezentat ca film, sau „The Road to Guantanamo” din 2006, finanțat prin televiziune, arată diferența de buget: circa 500.000 de lire pentru un film, sumă insuficientă, față de 1,5 milioane de lire pentru un program TV. „The Trip” este finanțat integral ca producție TV și apoi prezentat ca film în festivaluri, o soluție practică pentru distribuția internațională.
