A doua seară a rezidenței sold-out Life Burns Faster a Metallica la Sphere din Las Vegas, sâmbătă seara, a adunat o mare de tricouri negre în jurul Snake Pit și pe bolta abruptă a sălii, cu un public preponderent masculin, de vârstă mijlocie, care părea și mai numeros decât cu 48 de ore mai devreme. Potrivit The Hollywood Reporter, este finalul primului „No Repeat Weekend” al trupei la Sphere, concept lansat pe M72 World Tour în 2023 și care promite setlisturi complet diferite în două seri consecutive, cu o zi liberă între ele. Încă 22 de concerte sunt programate până în martie 2027.
Miza este mai mare la Sphere. Prețurile de revânzare pentru datele unice încep de la peste 600 de dolari și ajung spre 700 de dolari, iar unele sâmbete au trecut deja de 1.000 de dolari. Pachetele pentru două nopți din weekendul următor pornesc de la peste 1.100 de dolari. James Hetfield a arătat că este conștient de investiția publicului: „We’re grateful you’ve taken the time, energy and the cash”, a spus el în fața mulțimii sâmbătă. După 15 piese complet diferite și încă două ore de imagini vizuale distincte, seara a doua a fost construită pentru a răsplăti fanii fideli, dar și pentru a impresiona publicul curios.
Joi au răsunat „Sad but True”, „Nothing Else Matters”, „Seek & Destroy”, „Master of Puppets” și aproape zece minute de „...And Justice for All”. Sâmbătă trupa a trecut prin „The Unforgiven”, „For Whom the Bell Tolls”, „One” — tot de pe ...And Justice for All — și „Enter Sandman”, cel mai mare hit al formației. Seara a inclus reveniri rare: „Devil’s Dance” de pe Reload, absentă din 2008, și „The Outlaw Torn” de pe Load, auzită ultima dată în 2019. După „The Unforgiven”, Metallica a interpretat „Orion”, dedicată basistului Cliff Burton, coautor al piesei. Burton a murit într-un accident de autobuz în Suedia în 1986, iar weekendul de deschidere la Sphere a căzut la doar câteva zile după 40 de ani de la deces.
Deși piesele sunt diferite, geometria setlistului rămâne remarcabil de apropiată. Joi a început cu „Battery”, sâmbătă a răspuns cu „Blackened”. „Nothing Else Matters” a fost pe locul 9 joi, înainte de instrumentalul „The Call of Ktulu”; sâmbătă „The Unforgiven” a ocupat locul 9, urmat de „Orion”. Finalul joi a cuprins „The Memory Remains”, „Seek & Destroy” și „Master of Puppets”, în timp ce sâmbătă a escaladat cu „Whiskey in the Jar”, „For Whom the Bell Tolls”, „One” și „Enter Sandman”. Chiar traseul lui Lars Ulrich pe scena circulară a fost inversat: joi pozițiile 1, 2 și 3, sâmbătă 3, 2 și 1.
Designerul de producție și directorul de spectacol Dan Braun este unul dintre arhitecții lumii vizuale a trupei. La „72 Seasons” au apărut televizoare vechi uriașe, figuri umane mici prinse în ecrane și un leagăn spart pe un fond galben toxic. „The Outlaw Torn” a creat un oraș ruinat în roșu arterial care se prăbușea într-un vortex. Perechea „For Whom the Bell Tolls” și „One” a repetat ordinea de pe 28 septembrie 1991 de la Tushino Airfield din Moscova, de data aceasta cu câmpul de luptă în jurul publicului. La „Enter Sandman” o sferă albastră a crescut până când a înghițit Sphere-ul. Weekendul de deschidere confirmă funcționarea conceptului, rămânând întrebarea cât de mult din producția masivă poate fi rotită în timp.
