Potrivit Variety, pe 26 august 2026 a apărut un text memorial în care autorul își reconstituie prima întâlnire cu Dolly Parton. Întâlnirea a avut loc în 2001, într-o suită de hotel din midtown Manhattan, cu ocazia lansării celui de-al 37-lea album de studio al artistei și al doilea dintre cele trei albume bluegrass, Little Sparrow. Interviul era pentru US Weekly și a fost înregistrat cu două reportofoane așezate pe masa de cafea. Parton a apărut fluierând 9 to 5, purta un pulover din cașmir roz și o fustă mini din tweed roz, cu tocuri la fel de înalte ca părul. În loc de strângere de mână, a optat pentru o îmbrățișare, iar autorul notează mirosul dulceag. După o clipă de emoție, cei doi s-au așezat pe canapea și au vorbit o oră.
Fascinația pentru Parton a început în anii de douăzeci ai autorului. A crescut în Queens, New York, în anii ’70 și ’80, într-un mediu dominat de disco, fără contact cu muzica country. Punctul de cotitură a fost 1996, când Parton a lansat o versiune a piesei Peace Train a lui Cat Stevens. După ce a dansat pe remixuri ale piesei în cluburi gay, autorul a început să asculte întregul repertoriu al artistei și să adune material despre ea. A aflat că Parton a crescut sărac în Pigeon Forge, Tenn., și că succesul, faima și imperiul său de afaceri au fost construite fără sprijin extern. A reținut și explicația despre imagine: „It costs a lot of money to look this cheap”, o referire la părul, machiajul, hainele și la aspectul fizic inspirate, spune ea, de o femeie din orașul natal.
În ciuda construcției scenice evidente, autorul descrie o naturalețe în dialog, comparabilă cu o discuție cu o rudă apropiată. Notează capacitatea de a oferi replici memorabile. În 2011, în culisele Galei GLAAD, după ce a înmânat un premiu directorului NBC Universal Robert Greenblatt, Parton i-a spus că ar vrea să colaboreze cu Lady Gaga, formulând ideea ca „GooGoo and Gaga” și făcând aluzie la bomboanele GooGoo din Nashville, cu propunerea de a deveni „Lady GooGoo”. Autorul a văzut-o în concert de aproximativ o duzină de ori, de la un spectacol cu trupă de trei membri la Joe’s Pub pentru circa 150 de persoane până la Hollywood Bowl cu aproape 18.000 de locuri. O fotografie cu prietenul Dennis și autorul, făcută după concertul de la Irving Plaza în 2002, este menționată în text.
Piesele Parton sunt legate de amintiri personale. Referințele la haina din multe culori făcute de mamă îl duc cu gândul la propria mamă, care lucra un al doilea job ca șofer de taxi pentru a susține familia. Ascultarea lui I Will Always Love You este asociată cu episoade de plâns legate de relații. Sunt amintite și glumele de scenă, precum comentariul despre politica și „boobs in the White House” sau replica „I told you to wait in the truck!” adresată publicului care strigă „I love you, Dolly”. În 2011, la Hollywood Bowl, un mesaj text de la Fabian, viitorul soț, primit în timpul concertului, a dus la o întâlnire care a devenit relație câteva săptămâni mai târziu. Căsătoria s-a încheiat prin divorț, dar autorul spune că piesa Better Get to Livin’ l-a ajutat în perioade dificile.
La finalul interviului din 2001, autorul a întrebat-o pe Parton ce piesă ar mai vrea să interpreteze. Răspunsul a fost Led Zeppelin’s „Stairway to Heaven”. Versiunea, descrisă ca impresionantă și tulburătoare, apare pe albumul din 2003 Halos and Horns. Textul încheie cu constatarea că Parton și-a câștigat dreptul la acel „stairway to heaven”.
