Cea de-a 78-a ediție a Emmy a fost condusă de Mariska Hargitay, vedeta din Law & Order: Special Victims Unit, regizoarea lui My Mom Jayne, actriță de Broadway și suporteră a New York Knicks, potrivit Variety. După un an în care alegerea lui Nate Bargatze ca prezentator a fost catalogată drept un eșec, organizatorii au mizat din nou pe un nume neconvențional și au obținut o seară eficientă, dar și festivă, dedicată televiziunii.
Abordarea lui Hargitay a fost opusă celei din 2025. În loc de un ton distant, prezentatoarea a pus accent pe entuziasm și pe momente muzicale, arătându-se fană a industriei pe care o reprezenta. Gestul amintește de revenirea lui Nikki Glaser după prestația lui Jo Koy la Globurile de Aur, iar în cazul Emmy diferența față de cronometrul care mustra vorbitorii de anul trecut a fost clară.
Monologul inițial despre puterea poveștii a fost o diversiune, care a dus la o parodie a spotului AMC cu Nicole Kidman, remarcată chiar de actrița australiană. Kidman a fost prezentată în glumă drept „movie lady”, deși petrece majoritatea timpului pe micul ecran. Prezentatoarea debutantă a schimbat ținutele la un ritm comparat cu un spectacol Eras Tour și a reușit să obțină o apariție preînregistrată a lui Taylor Swift, chiar dacă parodia fanbase-ului conspirativ al cântăreței a fost considerată prea lungă.
Formatul a fost al ușurat prin mutarea unor categorii în ceremonia premergătoare, cunoscută anterior ca Creative Arts Emmys, inclusiv actor secundar și actriță secundară în miniserie. Câștigătorii Linda Cardellini și David Harbour de la DTF St. Louis au apărut totuși în emisiunea principală ca prezentatori. Măsura, controversată asemenea experimentului similar al Oscarului, a permis o desfășurare suplă, încheiată cu câteva minute înainte de program.
Pe scenă au existat omagii dedicate lui Dolly Parton, susținut de Reba McEntire, precum și momente extinse pentru Catherine O’Hara și Rob Reiner. John Mulaney a avut câteva minute libere înainte de a înmâna premiul pentru actor principal în dramă, câștigat fără surprize de Noah Wyle din The Pitt.
Sezonul a fost marcat de un val puternic pentru comedia horror Widow’s Bay, care a propulsat starul Matthew Rhys către două victorii de actorie pentru rolul din The Beast in Me de la Netflix și pentru apariția pe Apple TV. Creată de Katie Dippold, producția a oferit și discursul serii. În dramă, premiile au fost mai echilibrate, cu succese neașteptate pentru Allison Janney din The Diplomat, Tom Pelphrey din Task și regizorul Saul Metzstein din Slow Horses. Performanța lui Sally Field în Remarkably Bright Creatures a învins interpretarea lui Sarah Pidgeon în Love Story, un rezultat pus sub semnul întrebării de cronica Variety.
Contextul mai larg rămâne lipsa de talente din noaptea târzie, după presiunile lui Stephen Colbert de a păstra instituția ca sursă de prezentatori în urma anulării The Late Show. În acest peisaj, figuri consacrate precum Hargitay, cu rezerve neexploatate de talent, devin opțiunea principală pentru o conducere stabilă a galei.
