Marina Vlady a murit joi, la 88 de ani, la domiciliul său, înconjurată de cei dragi și de animalele sale, a anunțat familia printr-un comunicat adresat AFP. În mesajul transmis, copiii săi au salutat „o viaţă lungă, frumoasă şi plină de realizări”, subliniind contribuția sa la cinematografia europeană.
Actrița a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale filmului italian și francez, debutând la 16 ani în „Avant le déluge” (1954) de André Cayatte, premiată cu distincția Suzanne Bianchetti. În 1963 a obținut Premiul pentru interpretare la Festivalul de la Cannes pentru „Le lit conjugal”. De-a lungul carierei sale, a jucat în peste 80 de producții, colaborând cu regizori de prestigiu precum Jean-Luc Godard, Orson Welles, Bertrand Tavernier, Chris Marker și Ettore Scola.
În România, Marina Vlady a participat la filmarea lungmetrajului „Steaua fără nume” (1966), regizat de Henri Colpi. În 2024 a apărea în documentarul „Triton”, realizat de Ana Lungu, demonstrând încă o dată versatilitatea sa în diferite genuri.
Pe lângă activitatea cinematografică, actrița a avut și o carieră muzicală, înregistrând două albume alături de surorile sale sub numele de scenă „Les sœurs Poliakoff”. În 1969 s-a căsătorit cu cântărețul și poetul rus Vladimir Vissotsky, mutându-se la Moscova, unde a trăit până la moartea sa în 1980. Din această relație a rezultat cartea „Vladimir sau zborul oprit” (1987), adaptată ulterior pentru scenă. În total, a publicat aproximativ zece cărți, printre care și memoriile „24 de imagini/secundă” (2005).
Marina Vlady a fost și o activistă activă, implicându-se în mișcări precum „Manifestul celor 343” în timpul războiului din Algeria, susținând drepturile imigranților fără acte și promovând dreptul la locuință. Împreună cu partenerul său, Léon Schwartzenberg, a fondat asociația DAL, dedicată dreptului la locuință. Fiii săi au adăugat în mesajul AFP că „Marina Vlady a fost o femeie generoasă, angajată politic toată viaţa”.
