Regizoarea austriacă Marie Kreutzer revine în Competiția Oficială de la Cannes 2026 cu „Gentle Monster”, o dramă psihologică inspirată parțial dintr-un caz real. Proiectul vine după succesul internațional înregistrat cu „Corsage” în 2022 și este prezentat de Cinefilia ca o analiză intimă a trădării, negării și limitelor empatiei, nu ca un thriller senzaționalist de investigație.
În România, lungmetrajul este preluat în distribuție națională de Bad Unicorn și își va avea premiera în cinematografe pe 2 octombrie 2026. Conform Cinefilia, povestea se concentrează pe Lucy, interpretată de Léa Seydoux, o pianistă de succes care se mută împreună cu familia într-o casă idilică la țară pentru a-l ajuta pe soțul ei, Philip, jucat de Laurence Rupp, să depășească un burnout sever.
Echilibrul domestic se rupe în urma unei percheziții a poliției. Philip este cercetat pentru deținerea de materiale cu abuz sexual asupra minorilor pe un forum conspirativ. Filmul urmărește perspectiva soției, prinsă între iubirea necondiționată pentru partener și descoperirea unor detalii oribile despre viața acestuia. Philip încearcă să-și mențină familia prin minciuni succesive și implică un prieten apropiat în situație, iar Lucy oscilează între retragerea din căsnicie și speranța într-o nevinovăție imposibilă.
Structura narativă plasează în paralel ancheta polițistei Elsa, interpretată de Jella Haase, responsabilă de caz. În viața personală, Elsa se confruntă cu un tată în vârstă afectat de pierderi de memorie, care manifestă comportamente de hărțuire și agresiune sexuală față de menajeră. Paralela subliniază caracterul invizibil și cotidian al răului și arată că persoanele problematice sunt adesea apropiate și familiare.
Léa Seydoux construiește un portret nuanțat și intens al alienării unei femei izolate lingvistic și cultural într-o zonă rurală din Germania. Catherine Deneuve apare scurt, dar cu precizie, în rolul mamei lui Lucy, adăugând profunzime relațiilor familiale. Perspectiva lui Philip este tratată reținut, viața sa destrămându-se pe măsură ce greșelile trecute ies la suprafață.
Regia Mariei Kreutzer evită voyeurismul. Nu sunt prezentate imagini din materialul incriminat, iar atenția camerei rămâne pe chipuri, reacții, texturile pielii și distanțele fizice dintre personaje.
