Un dispatch publicat de RogerEbert.com după Locarno 2026 reunește patru titluri din secțiuni diferite ale festivalului, prezentate ca fiind cele mai probabile să circule după competiție. Potrivit notei de context, selecția ilustrează intenția directorului artistic Giona A Nazzaro de „a regăsi cinema-ul ca o libertate care nu poate fi prevăzută prin algoritmi sau obiceiuri de consum”. Cele patru lucrări sunt tratate ca exemple de narațiuni despre oameni care își spun povestea în fața opresorilor sau care contestă ura și bigotismul.
Primul titlu este lungmetrajul românesc You Don’t Belong Here de Florin Șerban, câștigător al Leopardului de Aur. Filmul de 254 de minute începe cu o secvență într-un oraș mic, marcat de un combinat nuclear, o fântână ornamentală, un skatepark și un cartier rezidențial. Noaptea, un grup de cicliști înarmați vandalizează mașini și lipește afișe cu mesajul „you don’t belong here”. Un bărbat rom încearcă să apere cartierul și este bătut până la moarte. În zori apare Marius Călimanescu, interpretat de Adrian Văncică, chirurg și tată singur al lui Ioan, jucat de Teodor Butănescu. Marius descoperă mașina avariată, dar este concentrat pe menținerea spitalului și pe reputația personală. Șerban construiește o imagine despre masculinitate deplasată, discriminare toxică și angoasă parentală, cu compoziții atent controlate și un design sonor în care sirenele poliției cresc în volum și frecvență. Performanța lui Văncică urmărește degradarea unui personaj încrezător.
Who Is Still Alive de Nicolas Wadimoff, selecție la Veneția în 2025 și cu o singură proiecție la Locarno, a fost anunțată ca propunerea Elveției pentru cea de-a 99-a ediție a premiilor Academiei. Documentarul urmărește zece persoane originare din Gaza care au ajuns în Egipt înainte de închiderea frontierei Rafa la 7 mai 2024. Filmările au fost realizate pe un platou din Africa de Sud, unde artistul vizual Adel Altaweel desenează pe podeaua neagră o hartă a Gazei cu marker alb. Fiecare subiect marchează casa pierdută și povestește despre supraviețuire și pierdere. Printre ei se află jurnalista Haneen Harara, care își pierde 13 membri ai familiei într-un atac din 5 martie, și omul de afaceri Jawdat Khoudary, legat de distrugerea muzeului Al Mat’haf. Filmul include un schimb între cei doi despre revenirea și reconstrucția Gazei și folosește instrumentul Qanun adus de un subiect ca notă finală de continuitate.
Albert Serra revine cu Sixteen Moments of My Life, un documentar de concert care înregistrează un recital unic al cântăreței și actriței germane Ingrid Caven la Théâtre des Bouffes du Nord din Paris. Caven, cunoscută colaboratoare a lui Rainer Werner Fassbinder, interpretează un set de șaisprezece piese compuse împreună cu Marc Verdaguer și Joe Robinson. Serra menține o abordare rezervată, cu planuri fixe și un push-in lent în deschidere, lăsând spațiu interpretării vocale care alternează între franceză și germană. Imaginea este centrată pe scenă, cu instrumentiștii pe flancuri, iar ieșirile scurte ale solistei pentru apă și gesturile cu microfonul construiesc tensiunea spectacolului.
În program a fost inclusă și o restaurare a lui Letter from My Village, Kaddu Beykat, de Safi Faye. Revitalizarea în 2K a fost realizată de Locarno Heritage în colaborare cu Cinegrel pornind de la un master 16mm. Filmul urmărește efectele unei secete asupra unui sat senegalez prin povestea lui Ngor, interpretat de Assane Faye, care își vede amânată căsătoria cu Coumba, jucată de Maguette Gueye, din cauza lipsei resurselor pentru ceremoniile culturale. Ngor pleacă la Dakar și este exploatat acolo. Componenta epistolară, cu scrisori citite chiar de Faye, descrie obiceiuri și roluri de gen, iar contrastul dintre ritmul satului și agitația urbană este marcat vizual. Restaurarea permite reintroducerea în circuit a unui titlu central pentru istoria cinematografiei africane.
