Ladies and Gentlemen, Brian Mulroney de Matthew Rankin are premieră mondială pe 15 septembrie în programul Midnight Madness de la Royal Alexandra Theatre din Toronto. Potrivit The Hollywood Reporter, lungmetrajul este o docufantazie digitală despre ascensiunea la putere a lui Brian Mulroney, al 18-lea prim-ministru al Canadei, construită din colaj de imagini de arhivă, efecte speciale și animație.
Producătorul este National Film Board of Canada, instituție care, spune Rankin, face bine atât documentarul cât și animația. Filmul în limba engleză și franceză manipulează caleidoscopic material de arhivă și folosește un limbaj abstract pentru a descrie manevrele generaționale ale Partidului Conservator Progresist din care Mulroney iese învingător în 1984.
Regizorul precizează că nu e vorba de un biopic clasic, ci de istoria unei imagini și a modului în care aceasta a fost construită pentru a deveni brand. „Nu mă gândesc la film ca la un biopic. E istoria unei imagini”, explică Rankin. În viziunea sa, lupta pentru putere e prezentată ca un sport de sânge, cu politicieni asemănați cu luptători TV. Mulroney apare cu o robă paietată, iar în spatele său planează succesul timpuriu al lui John Diefenbaker, al 13-lea premier, și vocea disociată a lui Pierre Elliott Trudeau, tatăl lui Justin Trudeau, al 23-lea premier.
Rankin arată cum Mulroney a realizat visul conservator de a câștiga Quebecul și de a uni o țară fragmentată. Coaliția e descrisă ca bizară, cu separatiști dezamăgiți din Quebec, alegători din Alberta, femei vârstnice din Atlantic, oameni de afaceri din Toronto și ecologiști de pe coasta de vest. Regizorul trasează o paralelă cu prezentul: fracturarea acelei coaliții explică mișcările separatiste actuale și deplasarea Partidului Conservator spre dreapta.
Pentru Rankin, centrul politic devine tot mai problematic, iar conservatorismul din 1984 nu mai înseamnă același lucru ca în 2026. El consideră că Donald Trump nu a apărut din nimic, ci e rezultatul unui proces început atunci. Mulroney e văzut ca un produs al televiziunii, primul care a creat o propagandă sofisticată prin ambalarea mesajului.
Din acest motiv filmul amestecă imagini de arhivă, animație pe 16 mm, pixilație și tehnici experimentale cu spoturi TV analogice, propagandă electorală, butoane și broșuri de campanie. Rankin spune că a remixat circa 80.000 de piese de arhivă pentru un portret mai apropiat de instalație video decât de biografie politică sobră.
Sunt prezente trimiteri vizuale la Guy Maddin, cum ar fi un tren animat care transportă creierul uriaș al lui Diefenbaker, ecou al lui Brand Upon the Brain! și Rumors. În imagini de arhivă cu Diefenbaker întâlnind președintele John F. Kennedy apare textul „51st State?” iar în balon de gând se citește „Yankee go home”. Filmul îl arată pe Mulroney, catolic irlandez cunoscut pentru interpretarea stângace a piesei When Irish Eyes Are Smiling, câștigând detașat în contextul în care Margaret Thatcher conducea Marea Britanie și Ronald Reagan era președinte american. Rankin evită atât hagiografia cât și critica frontală, preferând portretul unui politician ambițios care a fermecat până la pierderea sprijinului electoral.
