Kore-eda Hirokazu ajunge în competiția de la Veneția cu Look Back, o adaptare după un one-volume semnat de Fujimoto Tatsuki, autorul lui Chainsaw Man. Este a treia oară când regizorul lucrează după material de manga, dar prima dată când pornește de la un titlu cu o popularitate comercială și internațională atât de mare. Filmul urmărește traiectoriile care se intersectează și apoi se separă ale două colege de clasă, Fujino și Kyomoto, care își ating visul de a face manga încă din școală.
Potrivit Variety, interesul lui Kore-eda a pornit de la imaginea de pe copertă, spatele unui copil care desenează. A citit volumul într-o singură seară și spune că a fost puternic mișcat. Întâlnirea cu manga a venit într-un moment de blocaj impus de pandemie, când cinematografele erau închise și munca pe care o iubea părea anulată de context. Regizorul descrie lectura ca pe un impuls care l-a făcut să se întrebe de ce face film și, ca formă de recunoștință față de autor, a decis să ecranizeze.
Rezultatul combină reperele stilistice ale lui Kore-eda, în special lucrul naturalist cu actori copii, cu ritmul accentuat de la un cadru la altul specific benzii desenate originale. Regizorul spune că nu s-ar fi încumetat cu lucrările de acțiune ale lui Fujimoto, dar a simțit că această poveste poate fi transpusă. A acordat atenție sunetului procesului de desen, de la zgomotul unui singur pix, la două pixuri, până la trecerea spre digital, convingerea fiind că aceste schimbări pot deveni o resursă cinematografică.
Pregătirea a presupus o documentare intensă asupra meșteșugului. Kore-eda a vizionat documentare despre mangaka, a citit mult manga și chiar titluri despre modul de lucru din spatele benzilor desenate. Pentru cele patru fete care joacă în film a fost angajat un instructor. Ele primeau teme săptămânale, ca într-o școală reală de manga, și se întâlneau apoi pentru a învăța să traseze linii cu încredere.
Transpunerea live-action atenuează personajele față de sursă. În manga și în animație Fujino este mai brutală și arogantă, în timp ce Nanase Furi, care o interpretează în anii de școală, exprimă competiția într-un registru mai rezervat. Kore-eda explică că monologurile abundente din original nu funcționează în filmul de ficțiune dacă se dorește realism, așa că le-a transformat în dialoguri și în acțiuni, făcând expresia relațională.
Regizorul își leagă experiența de propria formare. Povestește despre un coleg din gimnaziu care avea o bibliotecă cu romane pentru adulți, o descoperire care l-a șocat în același fel în care Fujino este surprinsă de talentul lui Kyomoto. Din acel moment a început să citească intens pentru a putea discuta la același nivel. Contactul cu acel coleg s-a păstrat, iar feedback-ul său rămâne, spune Kore-eda, mai dur decât al oricărui critic.
