Karlovy Vary International Film Festival marchează 60 de ediții în 80 de ani prin manifestarea Vary Special. Prima ediție a avut loc în 1946, după restaurarea Cehoslovaciei, cu săptămâni înaintea primului Cannes. În 1958 festivalul a fost desemnat categorie A de International Federation of Film Producers Associations, iar din anul următor Uniunea Sovietică a impus organizarea pe ani alternanți cu Moscow International Film Festival până în 1994, doi ani după ce țara gazdă devenise Republica Cehă independentă. Pentru profesioniștii din producție și distribuție, aniversarea semnalează continuitatea unui eveniment european cu program eclectic și infrastructură stabilă, potrivit Filmmaker Magazine.
Amplasarea în orașul balnear și programul variat definesc identitatea KVIFF. Sediul, Hotel Thermal, păstrează fațada brutalistă asociată perioadei comuniste. Festivalul limitează rezervările la trei bilete pe zi pentru a evita supraîncărcarea publicului. Printre tradiții se numără trailerele alb-negru, în regia lui Ivan Zachariáš, difuzate înaintea proiecțiilor și construite în jurul câștigătorilor Crystal Globe, precum și ritualul artisticului Karel Och de a programa în fiecare ediție un film Cassavetes.
Secțiunea Out of the Past – KVIFF 60/80 reunește repere din istoria festivalului. Sunt prezentate A Matter of Life and Death (1946) de Powell and Pressburger, The Defendant (1964) de Ján Kadár și Elmar Klos, câștigător al Crystal Globe, și Kes (1970) de Ken Loach, revenit după debutul Poor Cow (1968) după Primăvara de la Praga. Retrospectiva include Birds, Orphans and Fools (1969) de Juraj Jakubisko, cenzurat până în 1990, și Barravento (1962), debutul lui Glauber Rocha. Au fost prezentate și două premiere mondiale de restaurări digitale: Sexy Beast (2000) de Jonathan Glazer și Tainted Horseplay (1988) de Věra Chytilová.
În afara retrospectivelor, programul a inclus două titluri de la Cannes cu referire la timp în titlu. A Man of His Time de Emmanuel Marre a fost proiectat în sala cu candelabre de cristal, iar Everytime de Sandra Wollner deschide cu o familie din Berlin înainte de plecarea spre Tenerife. Filmul lui Wollner folosește un registru halucinant contra realismului urban și împărtășește directorul de imagine Gregory Oke cu Aftersun (2022) de Charlotte Wells.
Cele două secțiuni competitive au evoluat odată cu festivalul. Proxima, redefinită acum cinci ani pentru voci emergente în locul secțiunii East of the West dedicată exclusiv cinematografiei est-europene, a acordat Grand Prix lungmetrajului de debut Lover, Not a Fighter de Martina Buchelová. Montajul folosește imagini verticale de telefon. În competiția Crystal Globe, dedicată autorilor aflați în etape mai avansate ale carierei, premiul principal a revenit lui Fruit Gathering de Aung Phyoe, o poveste de dragoste între două croitoreasă în Yangon, Myanmar. Premiul FIPRESCI a fost acordat lui Only Beautiful Things to Look At de Ivan Ostrochovský. Black Money for White Nights de Kristina Grozeva și Petar Valchanov nu a primit un premiu, deși a fost remarcat pentru estetica televizuală și narațiunea despre o pereche care economisește pentru o călătorie la Sankt Petersburg în contextul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
