La Lyon, vineri, Joel și Ethan Coen au susținut un masterclass în cadrul „Lumière Film Festival”, înainte de primirea premiului pentru întreaga carieră Lumière, acordat seara de festival. Întâlnirea a fost găzduită de Thierry Frémaux, directorul festivalului și al Festivalului de la Cannes, potrivit Variety.
Frații au spus că au lucrat cu Netflix la „The Ballad of Buster Scruggs” și cu Apple TV+ la „The Tragedy of Macbeth”, regizat de Joel, dar rămân apărători ai sălii de cinema. Joel a recunoscut că schimbările în distribuție au ajutat și cineaștii independenți, iar lansarea pe video de acasă a contribuit la răspândirea primelor lor filme. În același timp, a arătat rezerve față de consumul actual. „Bucuria de a sta în sala de cinema cu un public nu are înlocuitor”, a spus el. „Nu cred că există cineast care să se bucure de ideea de a lucra pe platforme din ce în ce mai mici. ‘Am văzut filmul tău pe iPhone’. Asta e foarte descurajator.” Joel a lăudat festivalul pentru că reunește un public mare în fața ecranului mare, lucru tot mai greu în Statele Unite.
Atmosfera a fost auto-ironică. Ethan a glumit la început că se simte nedemn. Cei doi au vorbit despre parteneriatul de patru decenii și despre un proces creativ simplu. Au scris mereu împreună, a spus Joel, iar Ethan a descris adaptarea unei cărți ca pe un exercițiu în care unul ține volumul deschis și celălalt retastează. De aici preferința pentru volumele broșate, a adăugat Ethan, din cauza cotorului. „Burn After Reading” a pornit, a povestit Joel, de la ideea unui film pe care nu l-ar face niciodată, care ar începe cu cuvintele dactilografiate „CIA Headquarters, Langley, Virginia”.
Frații au insistat asupra muncii colective. Ethan a spus că se află pe scenă și își asumă creditul pentru munca altora, menționând directorul de imagine Bruno Delbonnel, prezent în sală, colaborator la „Inside Llewyn Davis”, „The Ballad of Buster Scruggs” și la „The Tragedy of Macbeth”. Joel a explicat că secretul colaborării este să știi când celălalt are dreptate. Producătorul Eric Fellner, de asemenea prezent, a fost întrebat dacă frații sunt atât de ușor de lucrat. „Am făcut nouă filme împreună, deci da”, a răspuns el. „Dincolo de ușor, sunt fără îndoială cei mai veseli oameni cu care poți face filme în industrie.” Frances McDormand, soția lui Joel de peste patruzeci de ani, era în Lyon. Joel a povestit cum a cunoscut-o la castingul debutului „Blood Simple” din 1984, când ea a refuzat o relectură pentru a-și vedea iubitul la televizor.
Au revenit și asupra relației cu Cannes, unde „Barton Fink” a câștigat Palme d’Or în 1991, iar „No Country for Old Men” a plecat fără premiu cu 16 ani mai târziu, deși a luat patru Oscaruri, inclusiv cel pentru cel mai bun film. Întrebați cum au trăit absența premiilor, Joel a relatat o glumă a lui Billy Wilder despre un bărbat în vârstă care se plângea că nu mai poate urina. Ethan i-a aplicat o replică gazdei: prezența lor la festival ar fi modul lui Frémaux de a le spune „ați urinat destul”. La final, Joel a sfătuit scenariștii să încalce cât mai multe reguli.
