Susține
festivaluri9 noiembrie 20262 min citire

James Gray spune că americanii nu câștigă la Cannes decât cu juriu american

Regizorul vorbește despre relația cu festivalul și despre cele șase filme aduse în competiție fără premii.

Foto: World of Reel

Regizorul James Gray a vorbit despre relația sa cu Festivalul de la Cannes în cadrul emisiunii IndieWire Screen Talk, unde promova „Paper Tiger” înainte de lansarea programată pentru vineri, potrivit World of Reel.

Gray a spus că festivalul îl apreciază, că filmele sale sunt iubite și că presa franceză a fost primitoare, dar a adăugat că manifestarea nu este construită pentru el și nici pentru americani. În formularea sa, premiile la Cannes nu ar merge către americani decât atunci când juriul este condus de un american.

Pentru susținerea ideii a invocat trei cazuri. „Pulp Fiction” ar fi câștigat cu Clint Eastwood președinte al juriului, „Anora” cu Greta Gerwig în același rol și „Tree of Life” cu Robert De Niro la conducerea juriului. Concluzia pe care o trage este că atunci când americani conduc juriul, americani primesc premii.

Istoricul personal al lui Gray la Croisette întărește tonul declarației. Regizorul a prezentat în competiție șase lungmetraje: „The Yards”, „We Own the Night”, „Two Lovers”, „The Immigrant”, „Armageddon Time” și „Paper Tiger” din acest an, fără să obțină vreun premiu. Relația a fost tensionată și anterior, după primirea divizată a lui „The Immigrant” în 2013, Gray le-a spus criticilor de la Cannes să „se ducă să se f***”. Pentru „Paper Tiger” a ezitat până în ultimul moment să accepte selecția, cedând abia după anunțarea oficială a line-up-ului.

Articolul notează că exemplele invocate de Gray se verifică cronologic, iar lista poate fi completată cu Palme d’Or acordat lui „Fahrenheit 9/11” în 2004 sub președinția lui Quentin Tarantino și cu „Taxi Driver” premiat în 1976 sub juriul prezidat de Tennessee Williams. În același timp sunt menționate contraexemple în care lungmetraje americane au câștigat fără un președinte american: „Apocalypse Now” sub Françoise Sagan, „sex, lies, and videotape” sub Wim Wenders, „Wild at Heart” cu Bernardo Bertolucci, „Barton Fink” cu Roman Polanski și „Elephant” sub Patrice Chéreau. Ironia relevată este că Gray este mai apreciat în Franța decât în propria țară, fiind invitat constant la Cannes, dar fără a primi vreodată un premiu.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim