James Gray revine la debutul său „Little Odessa” în contextul lansării unei ediții speciale 4K UHD și Blu-ray de la Criterion și al apropiatei premiere a celui mai recent lungmetraj al său, „Paper Tiger”, programat în săli pe 13 noiembrie. Potrivit IndieWire, cele două filme sunt drame de familie cu elemente de gen, primul realizat de un novice pasionat, al doilea de un autor experimentat, iar vizionarea lor consecutivă arată un dialog între etapele carierei sale.
Revederea materialului pentru transferul Criterion a fost o experiență surială pentru regizor. Gray a spus că este prima dată când a revizuit filmul pe care l-a realizat și a avut dificultăți să-și amintească ce urma. A văzut un film făcut de un tânăr și a recunoscut greșeli, dar a păstrat impresia de prospețime. Pentru un observator exterior, remarcabil este însă cât de încrezător se simte „Little Odessa”, povestea unui hitman interpretat de Tim Roth care se întoarce în cartierul său natal pentru a face față traumelor trecute și prezente, spusă cu vervă și stil.
Gray avea 23 de ani când a început filmul și se descrie ca fiind total lipsit de frică. Spune că a făcut greșeli, dar era mai mult stilist decât acum, a luat riscuri cu ritmul și a fost dispus să respingă nevoile publicului. Există o îndrăzneală în a nu te simți obligat să fii tensionat într-un moment și amuzant în altul, ci doar să faci ceea ce crezi că trebuie făcut. Uneori încrederea este greșită, alteori oferă cadre pe care nu le-ar mai face astăzi.
Un exemplu este o mișcare de cameră hipnotică în care punctul de vedere se deplasează peste Tim Roth în timp ce acesta deschide un plic cu următoarea misiune. Gray spune că nu știe de unde a venit acel cadru și că nu l-ar mai face astăzi. În tinerețe ești atât de naiv încât nu știi ce nu va funcționa, așa că iei decizii stupide, iar uneori acele decizii sunt interesante. Acum este mai riguros și cu rigoarea vine controlul, dar poate și lipsa pericolului.
Regizorul subliniază că în cinema nu ești mereu în îmbunătățire. Nu este o progresie constantă în care practica aduce perfecțiunea. Diferiți cineaști ating apogeul la vârste diferite. El consideră că „Ran” este cel mai mare film al lui Kurosawa, realizat când acesta avea 75 de ani, iar „The Conformist” este cea mai bună lucrare a lui Bertolucci, la 33 de ani. Alchimia este mereu diferită și mult depinde de colaborare. Pe „Little Odessa” a luat riscuri cu o echipă tânără dispusă să facă lucruri stupide împreună cu el. Este un act de nebunie să lași un debutant să regizeze, pentru că acei oameni nu știu nimic, iar chiar și Orson Welles nu știa ce face la „Citizen Kane”, ceea ce face parte din farmecul filmului.
Gray a fost încântat că Criterion a dorit o versiune 4K și o remasterizare, deși materialele originale nu erau în stare bună, iar propria copie 35 mm a filmului s-a deteriorat în cutii cu sindrom de oțet când a vrut să-l proiecteze la American Cinematheque. Spre deosebire de regizorii care folosesc reeditările pentru a-și retușa materialul vechi, Gray a ales să lase „Little Odessa” așa cum este, cu imperfecțiuni. A vrut să schimbe totul, dar și-a spus că nu, că este persoana de la 23-24 de ani. A respins dreptul de a-l modifica. Ediția 4K UHD specială, care include un comentariu audio al lui James Gray și materiale suplimentare noi, este acum disponibilă de la Criterion.
