Susține
festivaluri20 noiembrie 20262 min citire

Ira Sachs prezintă „The Man I Love” la Chicago și primește premiul Q-Hugo

Potrivit RogerEbert.com, lungmetrajul urmărește un performer queer în New York-ul anilor 1980, între plăcere și diagnosticul de AIDS.

Potrivit RogerEbert.com, o cronică semnată de Ali Kilmek, bursieră Roger Ebert pentru anul universitar 2026-27 alături de Ciel Baptiste și Kris Modi, relatează proiecția noului film al lui Ira Sachs la cea de-a 62-a ediție a Chicago International Film Festival. Regizorul a introdus proiecția, a participat la discuția de după film și a primit premiul Q-Hugo pentru realizare artistică al festivalului.

„The Man I Love” urmărește performerul de cabaret Jimmy George, interpretat de Rami Malek, care revine în apartamentul său din New York după o spitalizare prelungită împreună cu partenerul și îngrijitorul Dennis, jucat de Tom Sturridge. Revenirea coincide cu un nou diagnostic de AIDS și cu reluarea unui stil de viață teatral și hedonist. Sachs construiește povestea în jurul fragilității memoriei și al trupului, Sachs vorbind în Q&A despre un bărbat care nu-și mai amintește replicile.

Pe parcursul călătoriei, Jimmy dezvoltă o relație pasională cu vecinul de la etaj Vincent, interpretat de Luther Ford. Afacerea pornește de la o atracție inițială și devine rapid o legătură toridă, folosită de regizor pentru a arăta impulsurile riscante care țin anima vie. Sachs a descris concentrarea filmului pe lucrurile pe care le-ar rata dacă ar muri: lumină, cinema, sex, piele, emoție și durere. Singura iubire prezentată ca necondiționată vine din partea lui Dennis și a surorii lui Jimmy, Brenda, interpretată de Rebecca Hall.

Muzica structurează narațiunea. Titlul provine dintr-un cântec din 1924 compus de George Gershwin pentru musicalul Lady, Be Good!, pe care Jimmy îl interpretează într-un moment de drag cabaret. Înainte de climax, personajul serenadează familia la aniversarea a 50 de ani de căsnicie a părinților cu o versiune crudă a piesei „Look What They Did to My Song, Ma” de Melanie. Sachs a explicat că mențiunile despre numere muzicale apar în scenariu ca spații pe care le umple în timpul filmării, alegând piesele potrivit momentului.

Regizorul a numit mai multe surse de inspirație în discuția de după proiecție. La întrebarea „De ce Gershwin?”, Sachs a făcut referire la melodrama noir „The Man I Love” din 1947 a lui Raoul Walsh, răspunzând „Ei bine, de ce Raoul Walsh?”. A amintit și filmul „Van Gogh” al lui Maurice Pialat, despre ultimele patru luni ale pictorului, cu o structură de moarte iminentă, aventură amoroasă și ieșiri nocturne, precum și „Beau Travail” al Clairei Denis. Mărturisirea lui Jimmy cu nepotul său pe camcorder este preluată direct, cu credit, din „Confessions” din 1972 al lui Curt McDowell, cineast experimental gay din San Francisco decedat de AIDS.

Soundtrack-ul și alegerile de scenă conduc spre un final în care boala îl subminează pe Jimmy pe scenă, făcându-l incapabil să susțină ultimul număr la care lucrase înainte de începutul filmului. Sachs descrie lucrarea ca un patchwork care omagiază filme queer anterioare și care condensează ecourile lor într-un portret al unui performer din anii 1980 care își exprimă plăcerile senzoriale în numele umanității.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim