Allman Brothers Band s-a format la Jacksonville, Florida, în 1969, înainte de a-și stabili baza la Macon, Georgia. Potrivit Collider, formația originală reunea frații Duane Allman la chitară lead și slide și Gregg Allman la clape și voce, alături de basistul Berry Oakley, chitaristul Dickey Betts și bateriștii Butch Trucks și Jai Johanny „Jaimoe” Johanson. Grupul a combinat blues, jazz și country într-un sunet rock expansiv, definit de chitare armonizate, improvizații extinse și un catalog bogat de compoziții instrumentale.
Publicația a publicat un clasament al tuturor pieselor instrumentale de studio ale formației. În prezentare apare „Pegasus”, piesă semnată Dickey Betts și piesă centrală a albumului Enlightened Rogues din 1979, primul disc după despărțirea din 1976. Înregistrarea cu Dan Toler la chitară și David Goldflies la bas îmbină o melodie înălțătoare cu armonii de chitară și a primit o nominalizare la Grammy în 1980 pentru Best Rock Instrumental Performance.
Sunt trecute în revistă și „From the Madness of the West” de pe Reach for the Sky din 1980, primul album pentru Arista Records, unde interplay-ul între Betts și Toler păstrează spiritul aventuros al formației. „True Gravity”, co-scrisă de Betts și Warren Haynes pentru Seven Turns din anii 1990, marchează prima lansare de studio după reuniunea din 1989 și a obținut o nominalizare la Grammy în 1991. „High Falls”, compoziție de paisprezece minute a lui Dickey Betts de pe Win, Lose or Draw din 1975, poartă numele unui parc de stat din Georgia și pune în dialog chitara cu pianul lui Chuck Leavell.
„Little Martha” închide dublul album Eat a Peach din 1972. Instrumentala acustică de puțin peste două minute, înregistrată în octombrie 1971, este singura compoziție creditată exclusiv lui Duane Allman. Pe același disc apare „Les Brers in A Minor”, înregistrată după moartea lui Duane la Criteria Studios din Miami, cu cei cinci membri rămași. Piesa deschide cu un jam spațial înainte de a se stabiliza pe un groove de bas condus de Berry Oakley, Gregg Allman la orgă și tobele lui Trucks și Jaimoe.
Clasamentul include și „Instrumental Illness” de pe ultimul album de studio Hittin’ The Note, scrisă de Warren Haynes și Otiel Burbridge, nominalizată la Grammy atât pentru versiunea de studio în 2004, cât și pentru interpretarea live de pe One Way Out în 2005. „Kind of Bird” de pe Shades of Two Worlds din 1991, dedicată saxofonistului Charlie Parker, a primit o nominalizare la Grammy în 1992. „Jessica”, de pe Brothers and Sisters din 1973, compusă de Betts pentru fiica sa, a ajuns pe locul 65 în Billboard Hot 100, iar versiunea live de pe An Evening with the Allman Brothers Band: 2nd Set a câștigat Best Rock Instrumental Performance la Grammy în 1996.
