Festivalul de Film de la Veneția a început miercuri seara cu premiera lui Ink, drama lui Danny Boyle despre ascensiunea imperiului tabloid al lui Rupert Murdoch. Proiecția din Sala Grande a fost urmată de o ovatie în picioare de aproape patru minute și jumătate, întreruptă pe alocuri când distribuția a început să se retragă din sală. Potrivit Variety, regizorul a schimbat câteva replici cu Jack O’Connell pe scenă, iar Claire Foy și Guy Pearce au reacționat cu râsete din rândul invitaților.
Premiera a avut loc după tributul adus lui George Clooney, distins cu premiul pentru întreaga carieră. Clooney și soția sa Amal au apărut pe covorul roșu alături de O’Connell, Pearce, Foy și Boyle. Printre spectatori s-a numărat și Jonathan Bailey. Căldura și umiditatea de pe Lido au fost atât de mari încât O’Connell și-a dat jos paltonul Dunhill și și-a șters fața cu șervețele de hârtie înainte de intrare.
Ink este plasat în Londra anului 1969 și urmărește un Murdoch tânăr care cumpără The Sun și transformă publicația într-un tabloid de mare tiraj. Jack O’Connell interpretează editorul The Sun Larry Lamb, Guy Pearce îl joacă pe Murdoch, iar Claire Foy apare ca jurnalista fictivă Jules Davies. În conferința de presă de miercuri dimineață, Boyle a spus că filmul nu „monstruizează” personajul Murdoch. El a explicat că, la vremea respectivă, acesta a reprezentat „un suflu de aer proaspăt într-o societate britanică foarte rigidă” și a oferit „un fel de libertate cu o voce diferită”.
Producția a fost achiziționată de Netflix înainte de festival și concurează pentru Leul de Aur. După Veneția, platforma intenționează să prezinte filmul în circuitul de festivaluri din America de Nord, la Telluride și la Toronto International Film Festival. Ink va avea debut în cinematografe pe 11 decembrie, înainte de lansarea pe Netflix pe 8 ianuarie.
Deschiderea ediției a fost marcată și de un context politic tensionat. Președinta juriului, Maggie Gyllenhaal, a vorbit miercuri dimineață despre războaiele din Gaza și Ucraina și despre politica americană, afirmând că filmele sunt „fundamental, inevitabil politice” și că niciun subiect nu ar trebui să fie interzis. Ea a atras atenția și asupra reprezentării reduse a regizoarelor în competiție, unde doar două dintre titlurile în cursă pentru Leul de Aur sunt semnate de femei.
