Potrivit The Guardian, un doppelgänger artificial al lui Val Kilmer apare în trailerul westernului „As Deep as the Grave”. Regizorul Coerte Voorhees folosește o versiune creată cu inteligență artificială a actorului decedat, aprobată de familie, invocând interesul lui Kilmer pentru tehnologiile care extind povestirea. Imaginea prezentată este descrisă ca fiind rigidă, lipsită de vocea distinctă și de aerul caracteristic al actorului.
În același context, „starleta” sintetică Tilly Norwood a stârnit reacții negative după un sketch de prezentare. Emily Blunt a calificat-o drept „really, really scary”, iar anunțul că personajul va apărea în lungmetrajul „Misaligned” a amplificat îngrijorarea privind înlocuirea interpreților reali cu performeri sintetici.
Tim Webber, director creativ la compania britanică de efecte vizuale Framestore, este sceptic. El susține că modelele de inteligență artificială sunt antrenate pe suprafața imaginilor și că atingerea unui nivel de emoție autentică este încă departe. Pentru Webber, actoria bazată pe extragerea texturii externe a interpretărilor anterioare este inversul actoriei de tip method, care explorează psihicul interior.
Pe de altă parte, Higgsfield AI susține că a „eliminat” valea bizară. Compania a lansat în acest an două lungmetraje generate integral cu inteligență artificială: „Hell Grind”, o fantezie de acțiune de 95 de minute, și „The Cully Hill Boys”, o comedie de caper în stil Guy Ritchie de 115 de minute. Responsabilul de conținut Adil Alimzhanov, în vârstă de 23 de ani, consideră că noul front este eliberator pentru artiști și reduce structurile de producție hollywoodiene. „Hell Grind” a fost lansat în mai, iar „The Cully Hill Boys” folosește asemănări AI ale lui Matt Kiatipis, Israel Adesanya și N3on.
„The Cully Hill Boys”, scris de Tim Planagan, a fost asamblat în segmente de 30 de secunde cu Seedance 2.5. Procesul presupune crearea de „assets” vizuale pentru personaje și prompturi de circa 4.000 de cuvinte care definesc acțiunea, mișcarea camerei, iluminarea și emoțiile. Zack London, creatorul de scurtmetraje științifico-fantastice Gossip Goblin, compară modelul cu o marionetă și spune că rezultatele se potrivesc mai degrabă unui stil exagerat, de tip Terry Gilliam sau Guy Ritchie, decât unei interpretări subtile de tip Anthony Hopkins sau Olivia Colman. Tye Sheridan, cofondator al Wonder Dynamics și dezvoltator al instrumentului Flow Studio, subliniază că momentele cele mai bune apar în fracțiuni de secundă greu de replicat.
Cele două abordări, cea tehnologică și cea centrată pe om, reflectă disputa între reproducerea externă și experiența internă a actoriai. Rămâne incertă însă cererea de box office pentru cinemaul AI și lipsa unui scenariu convingător care să cristalizeze potențialul tehnologiei, asemenea modului în care „The Matrix” a făcut-o pentru CGI.
