Regizoarea cehă de documentare Helena Třeštíková a fost onorată săptămâna aceasta pentru contribuția sa la gen la Ji.hlava Documentary Film Festival, relatează Variety. Cu această ocazie, ea a vorbit despre cântăreța Bára Basiková, subiectul documentarului time-lapse „Bára – Diary of a Rockstar”, care urmărește viața artistei pe parcursul a 50 de ani.
Înainte de Revoluția de Catifea, Basiková a cântat în formațiile rock Precedens și Stromboli, grupuri cu un sentiment anti-regim subtil și cu un impact semnificativ, spune Třeštíková. După 1989, artista a început să joace în musicaluri, un gen considerat inacceptabil în perioada comunistă și nou pentru publicul ceh. Regizoarea descrie interpretarea sa din „Jesus Christ Superstar” drept strălucitoare.
Basiková a fost subiectul unor lucrări documentare post-Revoluția de Catifea pentru televiziunea cehă. Třeštíková a început filmările în 1996, în cadrul unei serii de zece documentare time-lapse despre femei din profesii diferite, realizate pe parcursul a cinci ani. A fost atrasă de situația familială neconvențională a cântăreței: soțul rămânea acasă cu copiii, în timp ce ea lucra intens și întreținea familia. După cinci ani a fost finalizat și difuzat la televiziune filmul „Bára B. – Live”. Ulterior, în colaborare cu compania de producție Negativ, filmările au continuat.
De-a lungul deceniilor, regizoarea spune că Basiková a rămas constantă în onestitate și autenticitate, fără a-și construi o imagine mediatică. În cei peste treizeci de ani filmați, artista a trecut prin trei căsătorii și trei divorțuri. Cu ajutorul materialului de arhivă, Třeštíková a putut extinde cronologia filmului cu încă douăzeci de ani. Deschiderea este, potrivit ei, una dintre trăsăturile definitorii ale cântăreței.
Volumul mare de material a impus o versiune în trei părți pentru televiziune, cu scene cheie mai lungi și activități suplimentare, cum ar fi cartea scrisă de Basiková, ulterior adaptată ca piesă de teatru, și sprijinul acordat președintelui Petr Pavel în timpul alegerilor prezidențiale. Třeštíková subliniază că, spre deosebire de alte femei filmate ale căror vieți erau private, Basiková a trăit traumele sub privirea publicului. Ea a dorit să spună povestea unei femei și mame care întâmplător era rockstar, nu un rockumentar. Abordarea time-lapse, pe care o folosește de peste patruzeci de ani, face legătura între filmul documentar și poveștile scrise de viață însăși.
