Susține
critica18 noiembrie 20262 min citire

„Hazara Town”, portret restrâns al unei familii afgane refugiate în Quetta

Potrivit Variety, debutul de lungmetraj al lui Khadim Dai, prezentat în competiția IDFA, urmărește o familie hazara blocată în limbo în Pakistan.

Foto: Variety

Potrivit Variety, debutul de lungmetraj al lui Khadim Dai, prezentat în competiția IDFA, este un portret emoțional și lucid al propriei familii rămase în așteptare. Recenzia notează că filmul „Hazara Town” cronicează simultan staza și progresul unei comunități de refugiați afghani care trăiește în incertitudine.

Acțiunea se desfășoară în orașul deșertic Quetta din Pakistan, în cartierul Hazara Town, locuit de peste jumătate de milion de membri ai comunității hazara. Acolo, refugiații trăiesc într-un limbo în care sunt expuși persecuției etnice și religioase, fără a li se fi acordat încă azil în altă parte. Imaginea este acoperită de un strat de praf care uniformizează totul într-un bej decolorat, culoare a unui spațiu intermediar în care viața cotidiană continuă cu provocări modeste și bucurii ocazionale.

Filmul este o poveste de familie. Khadim Dai, născut în Afganistan și stabilit la Los Angeles, îl urmărește pe cumnata sa Sedeqa, pe nepoatele sale Machid și Mitra și pe bunicii acestora, toți blocați în Quetta după fugă din Afganistan. Fratele regizorului, Hussain, a ajuns în Canada și pregătește terenul pentru o nouă viață, dar procesul de solicitare a azilului este lent și selectiv. Mitra, preadolescentă, își amintește foarte puțin de prezența tatălui acasă, iar comunicarea telefonică și prin video nu acoperă golul.

Camera lui Dai nu înregistrează violență. Timpul este petrecut în cimitirul local, unde morții sunt înmormântați cu puține ceremonii, iar portretele lor sunt expuse temporar ca memorial. Designul sonor echilibrează reverberația vântului deșertic cu ticăitul pietrarilor care lucrează la pietre funerare. Cimitirul devine și un loc de întâlnire socială, unde copiii joacă printre morminte modeste. Acasă, curtea interioară și ferestrele puține țin familia întoarsă spre interior. Deși Machid și Mitra merg la școală, libertățile din clasă sunt reduse pe măsură ce Pakistanul transferă responsabilitatea pentru educația refugiaților către talibani.

Machid, o cititoare pasionată de Judy Blume, visează la oportunități educaționale în Statele Unite, în timp ce restul familiei își pune speranța în Canada, încurajată de mesaje video optimiste trimise de Hussain. Vești bune sosesc din America de Nord, dar nu pentru toți, iar familia se fragmentează suplimentar. Dai filmează plecările individuale din spatele ferestrei taxiului care pleacă, stropit cu apă pentru noroc, picăturile distorsionând ultima privire în oglinda retrovizoare. Regizorul, și el cinematograf, construiește din episoade aparent neînsemnate o afirmație tăcută de prezență pentru vieți ușor de redus la statistici. Nu există o rezoluție clară, doar o reuniune temporară, reconfortantă, înainte ca viața să tragă în direcții diferite.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim