Susține
critica7 octombrie 20262 min citire

Harlan County, USA la 50 de ani

Little White Lies analizează debutul regizoral al Barbarei Kopple și ecourile sale în peisajul actual al documentarului despre muncă.

Foto: Little White Lies

La 50 de ani de la apariție, debutul regizoral al Barbarei Kopple, „Harlan County, USA”, este prezentat de Little White Lies ca un documentar care își păstrează forța, dar riscă să fie citit ca o relicvă. Publicația notează că filmul, laureat cu Oscar, documentează un conflict al minerilor din Kentucky din 1974 și pune întrebarea dacă poate fi văzut și astăzi altfel decât ca o piesă de muzeu.

În primăvara anului 1974, angajații minei Brookfield din Harlan County au intrat în grevă, sprijiniți de sindicatul United Mine Workers of America. Acțiunea a fost declanșată după ce compania Duke Mining Company a propus un contract nou care elimina dreptul la grevă. Kopple, care lucrase ca operator de cameră și asistent pentru frații Maysles la „Salesman” și „Gimme Shelter”, ajunge la fața locului și face din conflict primul său proiect major.

Filmul se înscrie într-o tradiție a cinemaului direct non-intervenționist, urmărită de la Jean Rouch și de la fotografi sociali precum Dorothea Lange și Lewis Hine, până la Jacob Riis. Coloana sonoră folosește cântece de protest apalașe a capella, inclusiv o versiune a „Which Side Are You On?”, popularizată de Pete Seeger și scrisă inițial în timpul „Harlan County War” din anii 1930, perioadă în care au murit peste o duzină de persoane. În imagini apar și fotografii de epocă, printre care una a lui Hine cu un copil miner de opt ani, înainte de interzicerea muncii copiilor în 1938.

Kopple petrece câteva luni în comunitate și lasă acțiunea să se desfășoare organic. Secvențele alternează discursuri pro-sindicat cu detalii din viața domestică, inclusiv examinarea veteranilor pentru pneumoconioză și alte boli respiratorii. Într-o scenă de asalt asupra liniei de pichete, regizoarea este expusă la aceeași violență ca subiecții săi, în timp ce jandarmi de stat și „gun thugs” angajați de companie dispersau greviștii. Kopple a declarat ulterior că prezența camerei reducea frecvența incidentelor, motiv pentru care ar fi simulat uneori filmarea după epuizarea peliculei.

Potrivit Little White Lies, industria cărbunelui din Harlan s-a epuizat între timp. Minerii au obținut un contract mai bun, dar zona a fost afectată de declin: șomajul este aproape dublu față de acum 50 de ani, iar populația este sub jumătate din nivelul de atunci. Articolul subliniază că transformarea imaginilor în mit este o tendință americană, exemplificată și de fotografia „Migrant Mother” a lui Lange, ajunsă pe tricouri și timbre.

Peisajul media actual este descris ca fiind dominat de viteză și de algoritmii rețelelor deținute de corporații, unde impactul imediat primează în fața contextului. În acest cadru, Kopple a continuat să lucreze pe teme legate de muncă, de la „American Dream”, despre o grevă din industria cărnii în 1990, până la „Union Town”, prezentat la Veneția în septembrie. Noul lungmetraj urmărește eforturile șoferilor de la DoorDash, Uber și alte servicii de tip platformă, într-o economie gig în care lucrătorii au puțină pârghie colectivă. Textul menționează și influența Amazon în media și posibilitatea limitării distribuției unor filme cu o politică critică.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim