Ground Floor (Földszint), noul lungmetraj al lui Gábor Reisz, are premiera mondială la Festivalul de la Veneția pe 10 septembrie, în secțiunea Venice Spotlight, relatează The Hollywood Reporter. Filmul este prezentat ca o satiră socială și politică construită în jurul unei crize existențiale absurde, cu umor negru și metafore politice, în care mucegaiul negru devine un element central al narațiunii.
Protagoniștii sunt Ádám Tompa în rolul lui Kristóf, un artist eșuat care într-o singură zi află că urmează să devină tată și descoperă mucegai în apartamentul său, în timp ce soția sa dorește să plece la lac. Din apatie, bărbatul este împins la acțiune pentru a rezolva problema imobilului, deși nu cunoaște majoritatea vecinilor. Alături de Tompa apar Rodrigo Crespo, Bettina Józsa, Tünde Bacskó, György Gazsó, Juli Kindl, Éva Tímár și Marcello Fonte. Reisz semnează scenariul alături de Éva Schulze și Zsófi Reisz-Varga. Imaginea este semnată de Kristóf Becsey, iar montajul de Reisz și Schulze împreună cu Dávid Jancsó și Ilka Janka Nagy. Vânzările internaționale sunt gestionate de Films Boutique.
Pentru Reisz este o revenire la Veneția după 2023, când Explanation for Everything a câștigat premiul pentru cel mai bun film în secțiunea Orizzonti. Noua peliculă schimbă registrul față de drama socială anterioară, optând pentru un ton mai luminos, deși rămâne ancorat în umorul întunecat specific cinematografiei maghiare, apropiat de cel englez sau ceh.
Ideea de bază vine de la producătoarea Júlia Berkes, care a imaginat un film centrat pe ședința de bloc a locatarilor, un ritual specific Ungariei care are loc de două ori pe an și este perceput ca absurd prin discuțiile despre scări, curățenie și bani. În 2024, în contextul pe care Reisz îl descrie ca fiind în stare proastă din punct de vedere politic și atmosferic, conceptul a fost conectat la viața din Ungaria, într-un microcosm al clădirii de apartamente.
În timpul scrierii, împreună cu Éva Schulze, echipa a identificat apatia societății ca problemă centrală. Reisz spune că a dorit să genereze, chiar naiv, o formă de revoluție prin film. El menționează discuția cu Béla Tarr despre impactul filmografiei, și notează că sfârșitul peliculei a fost schimbat în montaj. Filmările au început în martie, iar alegerile au avut loc pe 12 aprilie. Versiunea inițială era foarte întunecată, fără răsărit, iar ideea de răsărit a apărut ulterior, ca un semn de speranță limitată.
Contextul de producție este marcat de lipsa finanțării publice de lungă durată în Ungaria. Reisz precizează că, fără sprijin public, un film nu putea depăși aproximativ 200.000 de euro, ceea ce limitează proiectele high concept. După schimbarea guvernamentală, el speră la un nou sistem de finanțare care să permită scrierea fără constrângeri bugetare.
