Primele clipuri din noul lungmetraj animat al DreamWorks, „Forgotten Island”, apărute online, au atras atenția în special pentru un cadru scurt cu un gest al buzelor. Secvența are loc la o petrecere de rămas-bun pentru Raissa Molina, vocea Lizei Soberano, care pleacă la Caltech. Cea mai bună prietenă a ei, Jo, vocea H.E.R., întârzie și întreabă unde este Raissa, iar o femeie mai în vârstă îi arată direcția cu vârful buzelor. Potrivit IndieWire, momentul este un gag vizual care trece ușor neobservat, dar a fost recunoscut imediat de publicul familiar cu cultura filipineză, de fani latino și de alții care folosesc același gest pentru a indica ceva.
Gestul a fost în scenariu încă de la prima versiune, pentru a introduce elemente din experiența personală cu cultura filipineză. Regizorul Joel Crawford spune că, crescând în jurul filipinezilor, indicarea cu buzele i s-a părut specifică și unică, iar faptul că transcende alte culturi a fost o confirmare. El consideră că adăugarea detaliului a fost o celebrare a culturii și, în același timp, un mod de a face personajele reale, iar specificitatea a devenit cel mai universal aspect al filmului pentru că invită toată lumea. Lip pointing-ul a devenit un fel de simbol pentru abordarea reprezentării în producție. Mai târziu în film, Jo reproduce gestul, după sugestia unui animator care a aflat despre semnificația lui. Producția are o distribuție autentic filipineză și un consultant cultural, iar echipa de animație a căutat alte omagieri ale culturii filipineze.
Pentru personajul Jo, echipa a folosit ca referință expresiile mâinilor skater-ului filipinez Margie Didal. Mișcările personajului antagonist Manananggal au fost construite după coregrafii urmărite de la dansatorul filipino-american Phil Tayag, care a adus o influență de pop locking în creatura de tip vampir. Regizorul Januel Mercado spune că, atunci când au propus povestea la DreamWorks și Universal, a fost important pentru toți să fie corecte fiecare detaliu al poveștii și al culturii.
După ce au împins limitele cu „Puss in Boots: The Last Wish”, Crawford și Mercado duc mai departe vizualul studioului cu „Forgotten Island”. Majoritatea acțiunii se petrece pe insula Nakali, populată de creaturi mitice, iar imaginile se inspiră din arta filipineză din anii 1990 și din anime-ul perioadei. Ideea de amintiri și prietenie devine centrală pentru relația Jo și Raissa și se reflectă în stilurile eclectice de animație. Regizorii au folosit stilurile pentru a reprezenta diferitele moduri în care oamenii își amintesc. Când Raww încearcă să explice cum s-a întâlnit cu Jo și Raissa, el se vede mai cool decât este și imaginea trece în 2D, cu ton de acțiune, asemănător cu Goku sau Guile din „Street Fighter”. Mermahn, descris ca superficial și narcisist, primește un punct de vedere glamuros în estetica „Sailor Moon”, cu flare în formă de inimă.
Pentru a păstra un sentiment de realitate, regizorii au lucrat cu șeful de imagine Scott Cullen pentru un aspect apropiat de live-action. Obiectivul a fost să se simtă camerele în spațiu și interacțiunea luminii cu lentila, ca în fotografii fizice dezvoltate, cu imperfecțiuni și efecte ale vremii, precum condens de ploaie și picături pe cameră. Crawford remarcă că studioul nu are un stil de casă specific ca alte studiouri mari și că fiecare film cere inovație, găsirea de soluții și împingerea limitelor.













