„Carte Blanche” a avut premiera mondială în secțiunea Special Screenings a celei de-a 23-a ediții a Festivalului European de Film de la Sevilla, potrivit Cineuropa. În cadrul interviului publicat după proiecție, regizorul Gerardo Herrero explică cum thrillerul istoric despre Războiul din Rif, purtat între trupele coloniale spaniole și triburile riffiene între 1909 și 1927, urmărește un tânăr soldat antrenat într-o misiune de răzbunare.
Filmul este o adaptare după romanul cu același nume al lui Lorenzo Silva, prieten al regizorului, care a mai fost ecranizat de acesta. Herrero spune că romanul conține trei povești și două linii narative, Războiul din Rif și Războiul Civil Spaniol, strâns legate între ele. El subliniază că unul nu ar fi existat fără celălalt și că episodul de deschidere din Războiul Civil, capturarea Badajozului, ar fi costat de două ori mai mult decât întregul film.
La o vreme în care narațiunile decoloniale câștigă teren, alegerea Războiului din Rif este prezentată ca o necesitate istorică. Fără acest conflict, spune regizorul, Războiul Civil Spaniol nu ar fi fost cel cunoscut. El amintește de Dezastrul de la Annual din 1921, înfrângerea tragică a Armatei Spaniole în Maroc în care au murit mii de spanioli, un episod fundamental pentru înțelegerea a ceea ce a urmat.
Herrero vorbește despre echilibrul celor trei perspective din film: tânărul soldat Juan Faura, sergentul Antonio Bermejo și caporalul Kempler. Faura este descris ca un produs al romantismului secolului al XIX-lea, un om care s-a înrolat în Legiune din dragoste, o motivație greu de înțeles astăzi. Pentru scena în care violența excesivă este îndreptată asupra unei familii berbere, regia a cerut timp suplimentar. Pelicula s-a filmat în șase săptămâni și jumătate, iar secvența a fost finalizată în trei zile, în Almería, unde deșertul seamănă cu cel din Marrakesh.
Sergeantul Antonio Bermejo, interpretat de Víctor Clavijo, ilustrează cum ura și răzbunarea pot scoate la iveală ce e mai rău în oameni, mai ales când există carte blanche și nicio consecință. Caporalul Kempler oferă, în schimb, reperul moral al grupului și dimensiunea cea mai optimistă a filmului. Herrero spune că are încredere în oameni și că nu crede că toți sunt răi. În final, el precizează că nu vrea un film anti-militar, ci unul profund anti-război: „Vreau ca publicul să recunoască importanța Războiului din Rif și a memoriei istorice. În cele din urmă, este un film împotriva războiului.”













