Susține
industrie18 noiembrie 20263 min citire

Francis Lawrence și evoluția tonului în adaptările „Hunger Games”

No Film School analizează cum regizorul găsește potrivirea în „Catching Fire” și pierde nuanțe în „Mockingjay” și „The Ballad of Songbirds & Snakes”.

Foto: No Film School

„Sunrise on the Reaping” ajunge în săli săptămâna aceasta, iar interesul pentru seria „Hunger Games” a crescut odată cu revederea filmelor originale și a prequelului recent „The Ballad of Songbirds & Snakes”. Potrivit No Film School, contextul reîntoarcerii lui Francis Lawrence la serie a fost prilejul unei analize a modului în care tonul și abordarea cinematografică s-au schimbat de-a lungul anilor, cu ajutorul emisiunii The Writer's Block și al unei examinări a cărților și filmelor prin prisma punctului de vedere și a rolului camerei.

Seria originală a fost prezentată ca o operă complexă de ficțiune young adult, apărută în plin boom YA, într-un moment în care genul distopic exploda. La început, filmele au tratat materia cu seriozitate, iar pe măsură ce popularitatea a crescut, materialele promoționale și narațiunea au început să reflecte o sensibilitate orientată spre senzațional și acțiune rapidă. Analiza se concentrează pe modul în care punctul de vedere al lui Katniss evoluează în cărți și dacă regizorul adaptării schimbă abordarea odată cu fiecare volum.

„Catching Fire” este exemplul în care perspectiva și regia se potrivesc aproape perfect. Al doilea film îl găsește pe Katniss, interpretată de Jennifer Lawrence, readusă în jocuri pentru al treilea Quell după supraviețuirea primei ediții. Cartea este despre Capitol care fascinează publicul pentru a nu observa că districtele înfometează. Penchant-ul lui Francis Lawrence pentru spectacol lucios se potrivește acestei povești. Katniss este transformată în piesă de teatru, totul devine curat și frumos, iar jocurile Quell sunt mai mari și mai spectaculoase. Dacă primul film era gritty, filmat adesea aproape și cu cameră pe umăr, aici camera se retrage pentru a arăta amploarea și grandoarea, cu Katniss micșorată în interiorul lor.

„Mockingjay” este o poveste de război spusă aproape în întregime din interiorul capului rănit al lui Katniss, la persoana întâi, prezent. Al treilea roman încheie seria, dar adaptarea a fost împărțită în două filme, Partea 1 și Partea 2, care păstrează aproape fiecare punct de intrigă, dar foarte puțin din vocea interioară. Sunt făcute încercări de a face lumea lui Katniss strâmtă și sufocantă, cu multe secvențe în buncăre subterane fără lumină naturală, în tonuri cenușii. Camera obiectivă arată bine Capitolul, dar devine plictisitoare în acest context. Personajul este marginalizat de lupte interioare, ceea ce face dificil echilibrul cu acțiunea.

Video-ul atrage atenția și asupra cântecului „The Hanging Tree”. În carte, Katniss îl cântă pentru a îndepărta amintirile arenei, iar versurile sumbre o fac să-și reevalueze alegerile. În film, piesa declanșează un montaj al rebeliunii și devine un hit, dar nu este aliniată cu povestea originală a lui Suzanne Collins. A urmat apoi un remix pop ajuns mainstream, perceput ca ton-deaf și ciudat. Pe partea de producție, al zecelea Hunger Games trebuia să fie sărăcăcios, cu rating în scădere și transmisie low-tech, parte din arcul lui Snow. Francis Lawrence a filmat totuși secvențe în IMAX, pentru prima dată de la „Catching Fire”, unde aspect ratio-ul se lărgea când Katniss era aruncată înapoi în jocuri. Willems a spus pentru Entertainment Weekly că sosirea tributelor în arena din „Sunrise on the Reaping” se va lărgi la IMAX, oglindind „Catching Fire”. Rămâne dezbatere dacă este un artificiu.

Analiza acordă credit lui Lawrence pentru aducerea uneia dintre cele mai influente serii din ultimele decenii, dar revine la regizorul original, Gary Ross, care a regizat primul film. Ross a refuzat „Catching Fire” și a invocat pentru The Washington Times un program de producție fix și strâns care nu-i lăsa timp de scris și pregătire. Camera tremurată pe umăr a lui Ross ținea publicul în arenă cu Katniss, speriat și dezorientat. Argumentul este că o versiune a lui Ross pentru „Songbirds” ar fi rămas în interiorul capului calculat al lui Snow și ar fi filmat jocurile de la distanță, prin monitoare ieftine, așa cum le-a scris Collins.

Newsletterul Numa Film News

O selecție săptămânală din ce am publicat: știri de industrie, critică și film românesc. Fără spam, fără reclame, dezabonare dintr-un click.

Îți folosim adresa doar ca să-ți trimitem newsletterul. Poți ieși oricând, din linkul aflat în fiecare mesaj. Detalii în politica de confidențialitate.

Din aceeași rubrică

Vezi tot

Nou pe canalele pe care le urmărim