Romanul lui Keiran Goddard despre demolarea blocurilor din Shard End, Birmingham, a devenit filmul „I See Buildings Fall Like Lightning”, regizat de Clio Barnard după un scenariu de Enda Walsh. Potrivit The Guardian, producția a avut o prezentare triumfătoare la festivalul de la Cannes și a fost primită cu entuziasm de critica internațională. În distribuție apar Anthony Boyle, Joe Cole, Daryl McCormack, Jay Lycurgo și Lola Petticrew. Povestea urmărește cinci prieteni din copilărie ale căror vieți sunt răvășite de dărâmarea unui bloc, un fel de big bang social care îi transformă în adulți tensionați și dezorientați.
Goddard a crescut în Birmingham anilor ’90 și își amintește cum el și prietenii lui se uitau la explozii controlate și la prăbușirea clădirilor din cartierul postbelic. Demolarea a fost prezentată ca regenerare și progres. Autorul a plecat ulterior la Oxford pentru studii de literatură engleză și trăiește acum la Londra. „Mă simt destul de sfâșiat”, spune el. „Nu cred că cineva pleacă vreodată cu adevărat din lumea în care a crescut.” În carte s-a identificat cu Patrick, absolvent idealist devenit curier cu contracte „zero ore”, dar și cu Rian, personajul care a reușit prin bursă și a cumpărat un apartament steril în Londra, devenind principalul investitor al unui complex ridicat pe ruinele fostului cartier.
Clio Barnard spune că a fost atrasă de furia politică a materialului și de descrierea fină a unei comunități muncitorești încercate. „Simt că există o egalitate între acest grup de prieteni”, afirmă regizoarea. „Iar antagonistul este sistemul, ceea ce e greu de reprezentat.” Barnard a lucrat anterior la marginea Regatului Unit, cu „The Arbor”, debutul despre dramaturga Andrea Dunbar, cu drama „The Selfish Giant” despre copii care caută fier vechi, și cu „Ali & Ava”, o poveste interrasială de dragoste. Pentru „I See Buildings Fall Like Lightning” a căutat un optimism câștigat cu greu și a văzut în Patrick o speranță că schimbarea politică rămâne posibilă.
Filmările s-au făcut pe străzile din Shard End. Fratele lui Goddard, Tom, a ajutat echipa să se integreze în comunitate, iar clubul social Crown a fost baza principală de lucru. Acolo s-a organizat o distribuție deschisă la care au venit până la 800 de localnici. Goddard consideră că adaptarea ar fi putut deveni pornografie a sărăciei sau un pamflet liberal, dar spune că Walsh și Barnard au făcut povestea mai amuzantă, mai mobilizatoare și mai plină de speranță.
Autorul vorbește despre mobilitatea socială din era Blair, despre mesajul că pentru a reuși trebuia să pleci. În film, Rian, interpretat de starul din Peaky Blinders Joe Cole, rămâne un personaj nepotrivit în apartamentul luxos din Londra, nostalgic după străzi, puburi și prieteni. Goddard recunoaște că a avut noroc și că structurile care i-au permis să ajungă unde este nu mai există. „Nu ești niciodată pe deplin acceptat și nu poți să te întorci cu adevărat acasă. Așa că ajungi o fantomă, bântuind marginile a două vieți.” Întoarcerea fizică în cartierul copilăriei pentru filmare a fost, spune el, o ocazie rară de a închide cercul și de a merge acasă.
