Potrivit RogerEbert.com, înainte de premiera mondială a filmului „Rated” la Austin Film Festival, publicația a vorbit cu regizorul John Fortson, cu familia sa și cu actorii Dale Dickey și Spencer Garrett despre noul lungmetraj. Povestea îl urmărește pe Brian, interpretat de Fortson, și pe soția sa Maggie, care se trezește cu o notă de stele plutind deasupra capului. Ea primește două stele și jumătate, în timp ce soțul primește cinci. Premisa, pornită de la scurtmetrajul premiat din 2016 al lui Fortson, este prezentată ca o metaforă a evaluării sociale care pare astăzi mai degrabă plauzibilă decât fantastică.
Lungmetrajul este debutul regizoral al lui John Fortson și păstrează nucleul familial al scurtmetrajului. Christie Lynn Smith joacă rolul lui Maggie, iar copiii reali ai cuplului, Abby Ryder Fortson și Joshua Fortson, îi interpretează pe fiica adolescentă Hannah și pe fiul mic Joshua. Dale Dickey, recent nominalizată la Emmy pentru „Widow’s Bay”, este Lani, o femeie fără adăpost întâlnită de Maggie, iar Spencer Garrett apare ca Jerry, mentorul de scris al lui Brian.
Fortson spune că lucrul ca adulți cu propria familie a adus o chimie și o familiaritate care generează nuanțe greu de replicat cu actori necunoscuți. Christie Lynn Smith vorbește despre un nivel de încredere care permite să fie aruncate replici știind că vor fi prinse, exemplificând scena din mașină cu suprapuneri. Abby Ryder Fortson precizează că avea șase ani la scurtmetraj și a urmărit proiectul de atunci. Personajul său a evoluat mult, influențat de experiențele personale de adolescentă și de relația cu părinții. Scriptul a fost scris inițial când Abby avea opt ani și Joshua patru, iar scenele au fost re-scrise după improvizații înregistrate cu cei doi la vârstele lor reale.
Scena dintre Maggie și Lani este descrisă ca inima filmului. Dale Dickey relatează că filmarea a fost dificilă, într-o noapte rece de noiembrie în Oklahoma, pe stradă, cu multe elemente în mișcare. Într-o secvență tăiată ulterior trebuia să tragă Christie de pe stradă, iar oboseala și presiunea timpului au dus la momente în care a uitat replicile. Actorul spune că a încercat prea mult să fie special și că John Fortson a fost o prezență calmă care a ajutat atmosfera să revină.
Spencer Garrett evocă rolul său de intervievator Alan Kincaid din „Once Upon a Time…in Hollywood”. El a propus replicile de încheiere, inclusiv referirea la mama sa Kathy Nolan din „The Real McCoys”. Quentin Tarantino a ales o altă variantă, invocând o problemă de continuitate cu „Bounty Law”. Garrett este actor de a treia generație; mama sa a jucat Wendy în producția de Broadway a lui Peter Pan și a împlinit 93 de ani în septembrie, iar în primăvară l-a văzut pe fiul său debutând pe Broadway în „Dog Day Afternoon” alături de Jon Bernthal.
Discuția se întoarce la actualitate. Fortson, Dickey și Garrett vorbesc despre obsesia pentru like-uri, monitorizarea prin tehnologie și despre cum forțele care cer conformare amenință individualitatea. Garrett remarcă cum acordul public cu anumite discursuri anti-empatie reflectă o influență puternică a unor figuri publice, în timp ce Fortson spune că filmul vorbește despre cum ne tratăm unii pe alții într-o societate obsedată de evaluare.













