Potrivit The Hollywood Reporter, debutul de lungmetraj al scriitorului-regizor ecuadorian Christian Rojas, „Princess”, cunoscut în quechua sub numele Ñusta, a avut premiera mondială în competiția pentru primul lungmetraj a celei de-a 30-a ediții a Tallinn Black Nights Film Festival din Estonia. Filmul, o dramă queer indigenă cu dialog în spaniolă și quechua, este o coproducție între Ecuador, Mexic, Argentina, Peru și Bolivia și este distribuit internațional de MMM Film Sales.
Povestea îl urmărește pe Kallpa, 12 ani, care visează să fie ales Ñusta, principesa festivalului Solstițiului de Iarnă din comunitatea sa andină. Fiind născut într-un corp de băiat, copilul este exclus de la participare. Tradiția rigidă și respingerea comunității îl obligă pe Kallpa să-și caute un nou cămin și o familie printre femeile trans locale. Acțiunea este plasată în 1997 și include un eveniment real care a marcat comunitatea queer din Ecuador, raidul poliției din Cuenca asupra unui concurs de frumusețe trans, urmat de arestări și abuzuri în custodie.
Pe lângă Kuri Fuerez în rolul lui Kallpa, distribuția include La Bruja de Texcoco, Bruno Giganti, Quispe Nuna, Romel Vargas, Kayita Quizhpe și Adele Pesantez. Imaginea este semnată de Christian Hidalgo, iar montajul de Jorge Macaya și Cristian Bermeo. Producătorii sunt María Ángeles Palacios și Daniela Fuentes Moncada. Rojas a construit povestea pornind dintr-o experiență personală trăită la 10 ani, legată de abuz sexual.
După proiecția de la Tallinn, regizorul a vorbit despre dedicarea filmului. El a spus că „Ñusta s-a născut când aveam 10 ani” și că dedică pelicula celor care au supraviețuit, celor care încă luptă și celor care se trezesc în fiecare zi cu puterea de a rămâne ei înșiși, tuturor celor care luptă pentru libertate, identitate și dreptul la o viață fără frică. Rojas a mulțumit echipei, vorbind despre vindecarea colectivă a rănilor personale și comunitare și despre nevoia de rezistență și solidaritate.
Echipa a pus accent pe protecția actorilor minori și pe colaborarea cu comunitatea. Pe platou a lucrat un psiholog, iar procesul creativ cu copiii a fost gândit ca un joc, cu un „hartă a emoțiilor” folosită pentru a crea siguranță. Rojas a subliniat că nu au vrut să extragă nimic din comunitate, ci participare reală și reciprocitate, iar în echipa de film au fost membri ai diferitelor comunități indigene, inclusiv lideri implicați în diversitate. La proiecția pentru comunitate, regizorul a povestit că o femeie de 70 de ani s-a ridicat și a spus că e nevoie să se vorbească despre aceste povești acasă.













